Când cerul e senin sau noaptea cu stele Când amintirile te îmbie să le trăiești pe ele Când visele se țes sau vânturi le tot frâng Când norii se adună și ochii tăi plâng Când
Fiecare zi aduce noapte. Fiecare naștere se termină cu moarte. Fiecare lacrimă se șterge cu iubire. Fiecare zâmbet aduce lumină. Fiecare dorință naște vis. Fiecare șansă naște speranță. Fie... care. Însă graba nu aduce nimic
Suntem ceea ce alegem să trăim Și asta prin pașii noștri oglindim Că vor fi urme ce au apăsat cu putere Sau doar au atins fără a lasa durere. O amintire care se cere retrăită
Azi toate păsările au plecat. Pe rând. În stol. Azi, cerul mai poartă doar umbre de nori și ploi. Anunță ninsori. Iar păsările și-au pierdut urma. Doar privirea mea le-a văzut. Le-a fotografiat. Și privirea
Zilnic fiecare dintre noi se găsește fie în postura de vânzător, fie în cea de cumpărător. Vânzător de emoții, cumpărător de emoții. Pentru că asta suntem noi oamenii, o emoție. Și cu emoții ne hrănim,
Noaptea e timpul pentru discuții. Cu inima mea. Cu mintea mea. Fiecare îmi spune câte ceva. Fiecare vrea să îmi vorbească despre ceva. Fiecare cu adevărul ei, cu dorințele ei, cu neajunsurile. Și un singur
Intind o mână, tu cealaltă Un pas în față, tu mă agață De tine și de viață laolaltă Fă doar un pas, ca de ață. Trage-mă spre tine spre veci Să nu cunosc brațe reci
Privesc de sus, de la înălțime lumea în care trăim. Printr-o fereastră. O deschid să simt universul. Să simt aerul rece de toamnă. În jurul meu doar uși și multe ferestre. Deschise sau închise. Ce
Din dorința de a fi pe placul celor din jur apelăm tot mai mult la intervenții în ceea ce privește identitatea și crezurile noastre. Din păcate prin aceste intervenții, ajungem să amputăm și acele lucruri
Tinerețea este vara vieții. Prin vene curge frumusețea, aventura, curajul, puterea, graba. E ca și moda. Elegantă, colorată și cu fiecare val ce trece, în schimbare. Aduce întotdeauna ceva nou, are viitorul în față, jovială,
Aș putea să-ți fiu soare Rază în a curcubeului culoare Să-ți mângâi cu căldură chipul Să-ți învelesc cu iubire trupul. Aș putea să-ți fiu furtună În stropi vii să mă preling Peste trup și să
Ce poate fi mai plăcut decât să faci o călătorie prin copilărie. Copilăria ta. Când erai copilul acela căruia energia nu îi lipsea niciodată, de parcă razele soarelui erau sfori pentru el. Sfori care îl
Mă regăsesc în toamnă iar iubite! Privind către frunze adormite Mă îmbăt cu jocul lor de culori Pe care înveți cu timpul să-l adori. Mă ține trează vântul de seară Melancolia se topește ca o
Dacă credem că definiția fericirii se găsește într-un dicționar ne amăgim. Lumea literelor nu reușește să lege cuvinte care să o definească. E peste puterea lor. De ce? Pentru că în cazul ei totul ține
Pătrund într-o încăpere unde câte mese sunt atâția oameni le ocupă. Separat. Fiecare și-a ales o masă. Nu s-a gândit nici o clipă că poate să o împartă cu o altă persoană. Așezați și lipsiți