Nu am fost…
Nu, nu am fost pregătită Când m-am trezit cu grădina înflorită Mă gândeam: ce să fac cu ele să nu piară? Tocmai în grădina mea să moară?! Când ploaia cădea neoprită Nu, nu am fost
Anca Horj
Când gândurile se transformă în cuvinte se nasc emoții.
Mi-ai spune azi?
Mi-ai spune azi că mă iubești Fără să te mai grăbești Să dai răspuns crezând că mâine A fost scris că totuși vine. Mi-ai spune azi că ți-am fost dor C-ai îmbrăcat adesea haina unui
Multe trăiri ne sărăcesc de viață
Nu există moarte mai cruntă decât moartea interioară. Un război care lasă urme pe toate potecile. Și noapte. Un război în care noi suntem comandant, soldat sau îmbrăcând oricare altă haină din această structură. Pe
Poezia, o mare de miresme…
Poezia, o stare de spirit, o împletitură de gânduri și sentimente ce se mișcă într-un dans. Un dans care le împerechează, le încrucișează, le îmbrățișează sau doar le urmărește povestea oferindu-le libertatea de mișcare, de
Dimineață de primăvară
Dacă m-ai întreba ce iubesc la tine Nu aș ști ce să-ți răspund. Te-aș privi cum mă privești și tu pe mine Încercând să găsești un răspuns La tot ce se întâmplă în tăcere. Când
Ferestrele primăverii
De după fereastră îmi cântă primăvara. Mă îmbie să mă așez și să o privesc, să simt cum razele soarelui încălzesc totul în jurul lor. Universul și sufletele noastre. Sub mângâierea lui totul înmugurește, înflorește,
În căutarea identității
Când cauți să găsești identitatea neamului românesc, trecutul e de o importanță majoră. Trecutul... lada sa de zestre, acolo unde sunt păstrate valorile, tradițiile, hârtiile sale de identitate. Identitatea este vocea noastră, puternică sau nu,
Oamenii ajung întotdeauna la timp în poveste
E greu să întelegi rolul pe care îl au sau l-au avut oamenii alături de care ai scris și scrii capitole terestre. Ai vrea să dezlegi misterul, să înțelegi de ce intră și de ce,
Lumina care arde în interiorul tău
"În Europa, intelectualii tolerează credința, dar o disprețuiesc. Religia e considerată o reminiscență. A crede înseamnă a rămâne primitiv, în vreme ce a nega înseamnă să fii modern. (...) De parcă dovada progresului ar fi
P.S. Te iubesc
Cel mai frumos în viață e să iubești Să prinzi aripi când doi ochi privești Să lași inimile să-și cânte melodia Pe ritmul bătăilor ce le scrie poezia. Să simți cum în privirea lui renaști
Plătim cu timpul nostru…
Setea noastră de a avea acces la produse și servicii care odată stârneau dorința de a le avea și noi precum alții a fost stinsă de globalizare. Lanțuri mari ne-au împânzit pământul, care mai colorate,
Chiar dacă…
Chiar dacă nu vrei să accepți Zborul păsării ce astăzi pleacă Îți cere doar o iarnă să aștepți La primăvară are să se-ntoarcă. Chiar dacă nu știu de ce ai ales Petale să scuturi din
Din ce sunt urzite visele?
Din dorințe. Conștiente sau inconștiente care îmbracă fel și fel de forme, de chipuri și culori. O realitate care se construiește, care se întâmplă în momentul în care închizi ochii și care te poartă pe
Viața
Un amalgam, o simfonie de simțuri, o inimă ce bate în surdină și care miroase a viață. În viață totul are miros, un parfum care te învăluie. Un vânt, o ploaie, o floare... Chiar, eu
Mai multe cuvinte, mai multe povești
E interesant cum prin intermediul cuvintelor, oamenii au posibilitatea de a da voce lumii lor interioare. De a-și împărtăși povestea scăldată de valuri, uscată de soare și trăită pe poteca timpului. Fiecare om ascunde în