Maktub
Sau așa a fost scris... Destinul, cel care umblă cu fața acoperită, încât doar ochii lui îți mai dezvelesc câte ceva pe drumul pe care pășești. Hainele, ascund răsărituri și apusuri care mai colorate sau
Anca Horj
Când gândurile se transformă în cuvinte se nasc emoții.
Când legi înțelesuri…
"La început a fost Cuvântul, (...) și Cuvântul s-a făcut trup..." Cuvinte și imagini. Zilnic mă plimb printre ele. Sub diverse forme, scopul lor, până la urmă, fiind acela de a transmite ceva. De a-mi
Cât de mult iubești ploaia?
Atât de mult încât de fiecare dată când vine țin neapărat să o îmbrățișez. Lipsită de interes vizavi de ce omul își dorește, vremea își întinde norii sau și-i adună după bunul plac, prin urmare,
Refuză
Refuză să plece iubirea ce ți-o port Vrea să rămână ca bărcile în port. Ancora și-a înfipt-o puternic în adânc E încăpățânată ca un prunc! Refuză să-și îndrepte către altele privirea Cu cine are în
Treziți la viață doar la nevoie
Din momentul în care cordonul ombilical ne-a fost tăiat, un întreg proces de învățare a mediului în care tocmai pășeam ne cuprinde. Învățam cu fiecare clipă care trece că totul depinde de capacitatea noastră de
Împreună
Împreună în gânduri și în șoapte După atâta timp îmi ești vis în noapte Când te privesc bucurie mă inundă Ca după o ploaie de vară ținutul se alintă. Împreună avem un trecut și-un prezent
Vom lăsa în urmă o viață și un timp
Vom lăsa în urmă tot ce ne-a cuprins, iar de acest lucru devenim conștienți când cuprindem lumea la pas. Cum lângă casele în care pâlpâie viață, unde zgomotul râsetelor trec de fereastră, unde de după
Oameni fără prezent
"Oamenii se gândesc mereu la ziua de mâine. În fiecare zi. Și numai la ziua de mâine. Din această cauză nu sesizează un amănunt ca ziua de astăzi. Nu sesizează prezentul. Trăiesc mereu cu ziua
Cea mai frumoasă minune a lumii
Am vrut să cuprind sentimentul iubire și să-l asez pe rânduri, în forma cea mai frumoasă, în forma pe care o merită, dar când să fac acest lucru, găsesc cuvintele incapabile de a-i cuprinde mănunchiul.
Zbor
Iubirea noastră e o pasăre în libertate Un zbor ce-îmbracă aripi nenumărate O urmă ștearsă de fiecare soare apus Întotdeauna lăsând o poveste de spus. Și fiecare zbor e un nou început Cu speranță, teama
Să nu pierzi timp în durere
Durerea, o senzație în fața căreia nu primim scutire de la viață. Simpla sa prezență este consumatoare de energie, de viață, de dorință. În prezența ei uităm să mai visăm, uităm să prețuim viața fiind
Oprește timpul…
Trec zile-n grabă pe lângă noi Timpul își împarte zările la doi Iar cerul se îmbracă cu mulți nori Nu știm unde-i soare, unde-s ploi. Oprește timpul am atâtea să-ți spun Șiragul de amintiri în
Rațiune și simțire
Omul… o ființă care îmbracă o conștiință. Care calcă în picioare pământul care îl adăpostește. Atâtea civilizații, atâtea adevăruri și niciunul absolut. Atâția inventatori, descoperitori și toți deveniți eroi doar după moarte. Oare poate omul
Păpădia ascunde în ea copilăria
O privesc cum își scoate capul printre firele de iarba și îmi zâmbește. Mă îmbie să nu trec în grabă pe lângă ea, să mă opresc. Păpădia, floarea care ascunde în ea copilaria. A mea.
De noi depinde cum alegem…
Pământul este casa noastră și asemenea unui vernisaj fiecare dintre noi își așează tabloul pe pereții săi. Cel care îl cuprinde cu tot ce înseamnă și a cărui poveste rămâne deschisă pentru orice privire. El