Ești lumină, străbate întunericul!
Înaintează... pașii tăi nu trebuie să se oprească din drum, indiferent de timpul de care va fi nevoie pentru a zări capătul tunelului. Iar fiecare pas pe care îl vei face să îți amintească un
Anca Horj
Când gândurile se transformă în cuvinte se nasc emoții.
Prețuind darul de a fi
E interesant cum unele locuri te fură momentului, cum dând la o parte ramurile îndoite ale unor copaci bătrâni, te trezești într-un loc de poveste. Și pășești... acolo unde apa curge liniștită, unde pietrele scăldate
Fructul interzis
Doar să ne spună cineva că nu se poate, sau orice alt cuvânt care trimite către interdicție, că deodată trezim copilul din noi, curioși, pregătiți pentru a risipi misterul. Interzicerea unui lucru naște interesul omului,
Lasă-mi
Lasă-mi urma tălpilor tale pe-al sufletului drum Să te pot găsi mereu, nu doar acum Lasă-mi căldura brațelor ce m-a cuprins Cu ea să mă încălzesc când drumu-mi va fi nins Ca o pătură țesută
Nu avuția ne face oameni mari
Niciodată nu am înteles rostul luptelor pe care oamenii le poartă pentru a trece în proprietatea lor avuția altora: părinți, bunici sau că e vorba de oameni străini nouă. Mulți au primit, puțini au știut
Despre libertate și interdicții
Când vine vorba despre libertate, câți oameni, tot atât de multe înțelesuri. Principala diferență dintre unii și alții fiind unde aleg să o caute și să o găsească: în interiorul lor sau în exterior. De
“Toți suntem nemuritori”
"(...) Cine a spus că miracolele sunt irecognoscibile, în sensul că sunt camuflate prin întâmplările de toate zilele, că sunt împlinite, în aparență, de către oameni care seamănă cu noi toți, oamenii de rând?" "Unii
Aș putea să-ți fiu
Aș putea să-ți fiu soare... Rază în a curcubeului culoare Să-ți mângâi cu căldură chipul Să-ți învelesc cu dragoste trupul. Aș putea să-ți fiu furtună În stropi vii să mă preling Peste trup și să
Am auzit…
Am auzit că vrei să-ți uiți iubirea Așa crezi că-i vei pierde amintirea?! Dezbrăcând haina împreună împletită Vei găsi un nou sens, cu inima dezgolită? Fire purtate prin timpuri, vechi și noi Câte mai povestesc
Despre orice
(Și, în primul rând, despre frică.) Pentru că sunt atât de multe lucruri la care ajungem să renunțăm de frică, lucruri despre care nu întrebăm sau nu ne dorim să întrebăm de teamă să nu
Tu
Cu gândul modelează-mă ca pe un lut Iar mâinile tale să-mi dea viață Să te ating ca o adiere de vânt Când lumea ta se-nvăluie în ceață. Să mă găsești lumină pe-al tău cer Noaptea
Trăiește-ți viața fiind tu
"Faptul că eu sunt eu, și nu altcineva, este unul din bunurile mele cele mai de preț. Rănile sufletești sunt prețul pe care îl plătim ca să fim independenți." (Haruki Murakami) Faptul că eu sunt
Pentru tine… cu drag…
Se întâmplă atunci când ești copil să rupi o floare sau chiar să legi mai multe fire într-un buchet pentru a le oferi cuiva important pentru tine. Iar acel om important poate fi oricine: mama,
Când de țărmul timpului se lovesc…
...bucăți din clipele trecute în jurul meu găsesc. Purtate din adâncuri de către valuri, ne trezim avându-le alături sub diverse forme, mărimi și culori, după cum ne-au atins și colorat viața. Dar în atingerea țărmului,
Cu datoria nu te naști…
Datoria înrobește omul, îl leagă de ceva, indiferent de chipul pe care îl îmbracă. Doar nu ne-am născut datori sau că viața este despre a răscumpăra vreo datorie. Pentru că dacă ar fi așa, de