“Faptul că eu sunt eu, și nu altcineva, este unul din bunurile mele cele mai de preț. Rănile sufletești sunt prețul pe care îl plătim ca să fim independenți.” (Haruki Murakami)
Faptul că eu sunt eu, și nu altcineva, aleg să lucrez în fiecare zi cu mine. Mă șlefuiesc, mă cert, mă educ. Da, pentru că îmi doresc să învăț de la fiecare zi câte ceva, de la fiecare om care mă însoțește în călătoria mea, pentru ca mai apoi, pe acel “ceva”, să-l pot da mai departe.
Dacă îmi reușește? Sunt în plin proces, și după cum se cunoaște un proces durează. Chiar și o viață. Adună, arhivează, updatează, salvează, șterge, echilibrează, etc. E mult de lucru, însă când vine vorba de propria persoana, merită să perseverezi și să îți lucrezi persoana, așa cum alegi să o faci cu propriul trup. Doar și mușchii trebuie lucrați pentru a putea fi dezveliți, nu-i așa?
Dar să nu uităm un amănunt. Ai nevoie și de antrenori. Sigur, poți și singur, dar merită să asculți experiențele oamenilor, oameni care au trecut poarta necunoscutului și care nu s-au oprit în prag de frică, oameni care au jucat și cartea pe care nu au avut-o dar care s-a dovedit a o purta în mâneca, oameni care au cunoscut urcușuri și coborâșuri dar nu au cedat, și câți alții astfel de oameni de la care poți învăța. Dar nu doar de la oameni poți învăță, la fel de bine o poți face și de la natură.
Și pentru că oamenii și-au dorit de când e lumea să fie mai deștepți unii decât ceilalți, mai bogați, mai frumoși sau chiar copii a unor persoane cunoscute, au apărut vânzătorii de iluzii la pachet. Și astfel, trebuia creată cererea pentru că doar așa o iluzie putea să vândă o altă iluzie.
Păcat, pentru că fiecare om are frumusețea lui, fiecare om aduce un plus de valoare prin simplu fapt că este. Pentru a putea funcționa ca societate, ca familie, fiecare trebuie să își dezvolte acel ceva pe care îl are. Doar pentru ce s-ar chinui cineva să facă ceva care nu-i vine firesc, când pentru altcineva ceva-ul acela este atât de firesc. Și uite, pe acest principiu a apărut și diviziunea muncii…
Dar deciziile ne aparțin, de noi depinde ce alegem. Cum alegem să imităm ceva crezând că oglindește succesul, la fel de bine putem alege să facem pași în direcția dezvoltării personale. Pentru că doar atunci când începi să te privești obiectiv, să te accepți așa cum ești, cu bune și cu rele, și să educi omul care ești, doar atunci vei simți din plin efervescența vieții.
