Rămâi o clipă în tăcere

Trăim într-un secol al vitezei de parcă am fi într-un maraton continuu. Ne-am așezat frumos la linia de start și tacit am acceptat nonverbalul societății în care trăim. Alergăm dar nu știm pentru ce alergăm, nu știm unde trebuie să ajungem, cât am parcurs sau cât mai avem de parcurs, dacă toată alergătura aceasta ne va aduce stări sau lucruri de care avem nevoie sau doar ne va pierde în mulțime.

A rămâne o clipă în tăcere înseamnă a medita asupra vieții, asupra scopului tău în ea. Înseamnă a face un pas înapoi și a privi de departe zgomotul, mișcarea. Și vei vedea cum imaginea ce se va așterne îți va arăta cât de departe suntem de tot ce ne poate aduce împlinirea, va proiecta cum am devenit niște musafiri în propria casă.

Scopul nostru nu este acela de a deveni cei mai buni alergători, ci de a ne bucura de viață, de a înțelege că este doar un popas din care la un moment dat ne vom ridica și vom pleca. Nu ne-am născut cu toți odată și nici nu vom pleca cu toții odată. Fiecare dintre noi ajunge într-un moment și plecă într-un alt moment.

Un lucru pe care l-am învătat de-a lungul timpului, a fost că dacă ți se dă ceva, bun sau “rău” vei primi și uneltele de care ai nevoie, indiferent de haina pe care o vor îmbrăca. Iar prin intermediul oamenilor care vor trece pragul casei noastre, vom putea învăța ceea ce cu adevărat contează.

Cu toții trecem și prin bine și prin rău, nimeni nu trebuie judecat pentru ce alege să facă cu timpul care i s-a dat, doar că e păcat să-l risipim atâta timp cât niciodată nu se va mai repeta sub aceeași formă. Tăcerea își are locul său și nu merită să o înlocuim cu zgomot. Măcar pentru o clipă…

Anca Horj

Anca Horj De același autor

Când gândurile se transformă în cuvinte se nasc emoții.

Recomandări

Adaugă comentariu