E interesant cum prin intermediul cuvintelor, oamenii au posibilitatea de a da voce lumii lor interioare. De a-și împărtăși povestea scăldată de valuri, uscată de soare și trăită pe poteca timpului.
Fiecare om ascunde în interiorul său o adevărată bibliotecă. Cele mai valoroase cărți strânse de-a lungul existenței sale. Povești adevărate care au închis în rame gustul dulce al unui zâmbet sau gustul sărat al lacrimilor. Tablouri pictate de gânduri, sentimente și oameni, toate cuprinse într-o viață de om.
Omului îi place să vorbească, să-și împărtășească bucuriile, tristețea, încercările vieții, reușitele, iar povestea e dovada trecerii lui prin timp. Ce poate fi mai plăcut decât să asculți întămplări care au definit oameni, să cunoști epoci care le-au servit drept scenă, lumina și umbra care i-a însoțit pe parcursul lor, credința și îndoiala, începutul și sfârșitul.
Poveștile sunt precum o panoramă extinsă a lumii trăite, care prin intermediul cuvintelor, își proiectează propriile trăiri, prezente sau trecute, sentimente transmise prin împletirea gândurilor cu a emoțiilor.
Așa cum cerul e împânzit de stele, așa pământul e împânzit de oameni, pâlpăiri vii ce adună povești cu fiecare clipă prin care trece, povești trăite și visate, scrise sau cântate. Dar… indiferent de cum se nasc și ce rol au în viața ta cu povești crești, povești împletești și o poveste ești…
