Viața este foarte zgârcită cu timpul pe care cu adevărat ni-l oferă cu adevărat.
În România, în 1900, speranța de viață era de doar 36,4 ani. Însă tu te-ai născut cu multe decenii mai târziu și, chiar dacă în România de astăzi speranța de viață are una dintre cele mai scăzute valori din Uniunea Europeană, ai în medie, potrivit statisticilor ((conform unui studiu realizat de Institutul de Prognoza Economica din cadrul Academiei Romane în 2012)), 73,6 ani de trăit. Așadar,
teoretic ai 73 de ani de ani și șase luni în care să te bucuri viață.
Sună bine, nu-i așa? Acum, ca orice om, dormi în medie opt ore pe zi. O treime de viață. Ceea ce înseamnă că dormi 24 de ani și șase luni pe parcursul întregii vieți. Și că, de fapt, îți mai rămân
49 de ani în care să te bucuri cu adevărat viață.
Pare să fie suficient de mult timp. Acum; presupunând că la creșă și grădiniță doar te joci și nu-ți faci griji, ajungem la școală. Unde, în medie, petreci 832 de ore în clasele primare, încă 3540 de ore în ciclul gimnazial și alte 4248 de ore la liceu ((calcul estimativ realizat pe baza datelor cuprinse în legea Educației naționale)). Ceea ce înseamnă un total de 10.620 de ore. Și, dacă mai adaugăm aproximativ o oră dedicată temelor zilnice, mai avem alte 2124 ore. Ceea ce, cu un total de 12.744 ore, înseamnă un an și șase luni. Prin urmare,
ți-au mai rămas 47 de ani și șase luni să te bucuri cu adevărat de viață.
Bun. “Bun” în sensul că acum ești tocmai bun să intri în câmpul muncii. Teoretic. Teoretic, cei mai mulți români încep să muncească la 18 ani ((conform unui studiu efectuat de INS în 2012)). Și, tot teoretic, muncesc până la pensionare. Adică până la aproximativ 64 de ani, pentru a face o medie ((potrivit datelor furnizate de Ministerul Muncii)). Câte opt ore pe zi. Ceea ce înseamnă, scăzând zilele libere și zilele de concediu minim legal, cam 250 de zile pe an. 10 ani și șase luni din viață. Altfel spus,
ți-au mai rămas 37 de ani în care să te bucuri cu adevărat de viață.
Momentul în care ai intrat la facultate este, evident, o mare bucurie. Atât de mare încât îi vei dedica (cel puțin) alte 4.500 de ore din viață (în condițiile în care nu te prea omori cu prezența și învățatul). Ceea ce înseamnă încă aproximativ șase luni de viață. Și uite așa,
ți-au mai rămas 36 de ani și șase luni în care să te bucuri cu adevărat de viață.
Iar acum, “lucrurile mărunte”: pentru igiena personală (spălat pe dinți, mers la baie etc) consumăm doi ani și jumătate din viață ((potrivit World Bank));
ți-au mai rămas 34 de ani în care să te bucuri cu adevărat de viață.
Și, dacă vi se pare mult timp consumat: în medie, petrecem câte o oră și jumătate pe zi ((un studiu pe această temă se găsește aici)) pentru a mânca (sau a bea; sau, firește, ambele) și a ne pregăti pentru masă. Ceea ce înseamnă patru ani din viață:
ți-au mai rămas 30 de ani în care să te bucuri cu adevărat de viață.
Gătitul, cumpărăturile, plata diverselor facturi, alergatul prin magazinele de tot soiul ne ocupă, în total, încă șase ani de viață ((cifra a fost calculată de Word Bank pentru populația SUA, dar, ținând cont de birocrația de la noi și de celelalte aspecte “pur mioritice”, cred că este o aproximare măcar onestă și pentru România)). Ceea ce înseamnă că
ți-au mai rămas 24 de ani în care să te bucuri cu adevărat de viață.
Există aproximări conform cărora, fiecare conducător auto din București ar pierde în trafic, zilnic, o oră și 20 de minute ((potrivit unui calcul efectuat pornind de la declarațiile taximetriștilor)). Sigur, nu toate orașele sunt atât de aglomerate și nu toți mergem zilnic cu autoturismul. Dar timp în trafic tot pierdem (cu mijloacele de transport în comun și, uneori, chiar ca pietoni). Prin urmare, să fim “generoși” și să spunem că pierdem doar o oră pe zi. Ceea ce înseamnă, scăzând perioada copilăriei, încă doi ani și jumătate din viață…
ți-au mai rămas 21 de ani și jumătate în care să te bucuri cu adevărat de viață.
Românii petrec în fața televizorului, în medie, 6 ore și 16 minute ((potrivit unui studiu GFK efectuat în 2010)). Pentru a vă face o idee: media pe plan mondial este de doar 3 ore și 12 minute… Iar pentru cei care sunt excepții de la regulă: 83% dintre români se uită zilnic la televizor ((studiu IRES)). Și chiar dacă nu ne uităm la televizor: jucăm jocuri video, vedem filme pe calculator sau, pur și simplu, verificăm ce se mai petrece online… Să presupunem că în primii cinci ani de viață nu facem aceste lucruri. Și, cu toate acestea, calculul arată că, de-a lungul vieții, petrecem 18 de ani de viață în fața monitoarelor de tot felul:
ți-au mai rămas 3 ani și jumătate în care să te bucuri cu adevărat de viață.
Iar dacă mai adaugăm și faptul că, în decursul unei vieții, petrecem, în medie, cam un an și jumătate îngrijindu-ne copilul (infășat, biberoane și alte lucruri pe care unii le știu, iar ceilalți le vor afla), rezultatul este următorul:
de fapt, ai doar 2 ani în care să te bucuri cu adevărat de viață.
Doi ani în care să te îndrăgostești. În care să te descoperi și să te bucuri de ceea ce îți place cu adevărat. Doi ani în care să încerci să trăiești din plin.
Da, firește, calculul este exagerat. Și aceasta nu doar pentru faptul că unele dintre lucrurile de mai sus reușim să le facem simultan (și astfel să câștigăm timp). Ci pentru că, din fericire, viața nu poate fi simplificată atât de mult. Și nu poate fi calculată atât de sec. Din fericire, pot exista momente în care să ne bucurăm cu adevărat de viață și la birou și în autoturism, ba, uneori, chiar și în fața televizorului. Ideea acestui calcul este una singura: viața este foarte zgârcită cu timpul pe care cu adevărat ni-l oferă. Și depinde de fiecare dintre noi să conștientizeze acest lucru. Și să încerce să traiască atât cât poate de frumos.
Foto: Dragoș Lumpan. Articol realizat după o idee văzută la Karen Cheng. Calculele au fost efectuate, atât cât s-a putut, cu ajutorul statisticilor privitoare la România.
