Se clatină timpul, iubite În noptea-ntristării din noi. Alunecă pașii ’napoi Iar umbră pe umbră se minte. Se clatină timpul, și moare Secundă-n secundă prin noi. Prin noaptea spălată de ploi Doar ochiul speranței mai
Se face noapte şi se face frig mai repede decât aş fi crezut. Nici nu te uit de tot, nici nu te strig ci stau aşa, cu drumul ne-nceput într-o lumină slabă,pământie privind cum luna
cui să mai povestesc despre tinerețea mea fumată până la filtru cine mai este suficient de ascultător și cine mai are urechi de ocazie să asculte o voce de ocazie? după ce mă vei trage
Brațe de fulgi, De culori nepătrunse, M-ascund printre ele Să-mi caut lumina- Ești versul în care Cuvintele-mi plânse Urmatu-și-au matca, Durerea...iubirea... Brațe de dor, De culmi adormite, Mă satur să-ți sorb Neclinita privire, Ești ultima
Trezitu-m-am în vis Privind spre golul nopții Un strigăt din abis Șoptind în voia sorții. M-am îndreptat agale Călăuzit de lună Spre șoaptele domoale Din ziua cea nocturnă. Plutind în vis feeric Prin constelația de
Astăzi, inima mea - ca izvorul cel iute și drumul lung, șerpuitor - e o bătaie de dor!
Tu, lacrima de înger nemuritoare, ce îți dorești acest suflet nevolnic, muritor… Tu, zeița născută de eternitate, ce îți dorești aceasta piatra zdrentuita de timp, fișciuita de vinovații, și schijelita de dalta patimilor acestei lumi
Vara mea are-n cosiţe Licurici şi gărgăriţe Zburdă, cântă, hohoteşte, Crinii toţi îi înfloreşte, Scaldă grâul în lumină, Prinde cerul de tulpină Şi-l întoarce către soare Ca să-i dea altă culoare Pe cireşi îi pârguieşte,
Rebel plimbam azi steaua mea Spre un refugiu, ca să poată Să-mi strălucească-n nopţi cu nea Când doar nimicul o să-ncapă. Rebel plimbam convingerea Că doar sublimul mi-a rămas Să-l leg de suflet dor de
Te iau de la matematică, de la fizică cuantică, de la ultimul fir de nisip şi spune-mi, dacă există ceva aici, viu sau mort, care să nu aibă memorie. Ţi se pare că e vorba
Aș putea să-ți fiu soare... Rază în a curcubeului culoare Să-ți mângâi cu căldură chipul Să-ți învelesc cu dragoste trupul. Aș putea să-ți fiu furtună În stropi vii să mă preling Peste trup și să
Of! Și câteodată bate Și cu stele și cu nori Și cu moarte și cu flori Vântul, pe la noi prin sate. Un amestec de durere, Cu nădejdea că va fi Mai senin în zori
Am aşteptat să vină vara, însă magnolia ce mi-ai trimis-o în primăvară, s-a ofilit de dorul tău! Am aşteptat să vină toamna, însă nisipul de pe tălpile noastre, ce l-am adunat în vara visului ascuns,
În zăpada dalbă, lacrimă de spin pășesc făr-de urmă... viață fără chin! Îmi ascund în tine, gândul rupt de mine, te privesc prin ochii singuraticului vânt, Noaptea mă-ngheață, visu-ți de sclipiri! viața mea a fost
Aș vrea să te colind în miez de vară și să m-aplec ca spicul cu boabe de grâu să-mi fie gândul dus de un pârâu, iubita mea cu albe mâini de ceară. Să reîncep cu