Din palma întinsă, fire de nisip se scurg în delta vântului. În orele clepsidrei, aluviuni de gânduri în zborul randunelelor. Sub povara trecutului neputinţa trăirii prezentului, petale de iris şi-albastre frunze vibrează în proiecţia viitorului.
Ianna, a câta poezie despre tine, al câtelea vers, aceeași obsesie parcă… fără a pierde însă nici un strop… și nicio fărâmă de jăratic… cu aceeași sinceritate, aceeași patimă, același păcat… Ianna… mă temeam așteptându-te
Pe rotunjimile tale lumea se-nvârte Într-un dans ce-l porți în pletele prelungi De vocea ta și Norii vor s-asculte Dar și tăcută-n inimă ajungi
Nu ştiu dacă plec, unde sunt uneori sau dacă mă-ntorc - e un veritabil blestem! Să n-ai linişte, drum drept, să n-ai somn... Toţi de pe margine sunt îmbrăcaţi în negru cei din morminte-şi vor
Sunt pe Everest. Dacă eşti în zonă, fă-mi semn ! Ah, am uitat. Rotula stângă nu-ți dă pace. Te-a țintuit într-un deşert cu mese pline. Steagurile păcii au rămas acolo, înfipte-n gheață Şi în zăpada
Dacă ar fi să vorbesc despre frumusețe Aș începe cu ochii în marea cărora Bătăile inimii mele au început să-nvețe Să-noate în adâncuri și a le memora. Dacă ar fi să vorbesc despre bogăție Sufletul
Mă opresc și privesc cum cerul răsturnă Un alb ce peste lume lasă urmă Un dans în care fulgii împletesc Și vis, și suflet de copil, și pământesc. A venit iarna și simți în piept
Gânduri frunzăresc idei Amorțite-n contemplare, Sub emoții, ochi de tei Timpulu-i prind felinare. Nori ce-și prind iar jucăuși Mantia de cer spre soare; Ape, zbor și pescăruși Dor și taină-n revărsare. Verde-tihnă, cântec lin, Hore
Din țesătura viselor adormite biruie timpul, un poem nescris vreodată se naște, tăcerea umple întunericul, iar întunericul umple tăcerea. Unde sunt eu? Unde ești tu? Prin umbrele genelor, un dialog al inimilor, un dialog al
Cuvintele-s nervuri de frunze de tine, de mine ascunse... lacrimă din pleoapă-n pleoapă dragoste din şoaptă-n şoaptă, ochi ascuns de căprioară în tăceri de niagară... de ieri, de lacrimă, de dragoste de cuvânt şi ardere
Te-am așteptat de-atâtea ori să vii încât și timpul mi-e prieten bun, chiar dacă se oprește când îi spun să se grăbească-n clipele pustii. Priveam, absent, un răsărit timid ce-mi învelea cu tainicul veșmânt un
Dacă o secundă ar avea două Minute, Mi-ar mai da puțin răgaz Ca să-mi regândesc Fericirea, Furându-ți o privire... Dacă un an ar avea o oră, I-aș saruta praful De pe aripi Înainte ca-n Neantu-i
E atât de altfel această ninsoare.... O mână a rupt o bucată din cer, Pe acolo curge albul pur fără cruţare, Ninge rotund cu colinde din eter, Cu dorinţe ce se topesc în palmă Când
Uite iubito cum din cer cad mii de stele Și-n palmă vise albastre ne așează, Cu țurțuri pogorâți din gânduri paralele, Sculptând a sufletelor noastre oază. Și uite cum troiene-au început să iasă, Din străzile
Când peste drumul vieţii, îţi ninge cu-amintiri, Este ca să trăieşti şi nu ca să te miri! E ger în trupul veşted şi-n el ades tresare, Scânteie de păcat şi vină şi iertare… Curând, se
