Lumea literelor ca și cea a cifrelor este o lume a tuturor posibilităților, a combinațiilor, o lume care îți permite să legi înțelesuri, să exprimi stări și de ce nu, să oglindești ceea ce ești.
Am învățat că viața este prin definiție un larg șir de învățăminte pe care ești obligat să le acumulezi și să ți le asumi. Dacă te încăpățânezi să nu o faci, înseamnă că ai comis
Supărător poate părea supliciul timpului! Pare a fi o degringoladă de momente imperfecte și inocente care se zbat pentru nemurire. Oricât s-ar zbate pentru existența veșnică în sufletul nostru, de multe ori rămânem indiferenți și
"Vinzi sau cumperi? Identitate…" Impătimiții de cuvinte își permit să fure, de ici colo, vorbe și să le arunce sporadic, fără pic de integritate morală și fără țintă exactă, în urechi și suflete flămânde de
Evenimentele din viața noastră se transformă în povești. Povestim celorlalți ce ni s-a întâmplat, socotind că astfel vom crea o imagine frumoasă despre propria persoană, vom obține respect de care nu simțim altfel că vom
Azi toate păsările au plecat. Pe rând. În stol. Azi, cerul mai poartă doar umbre de nori și ploi. Anunță ninsori. Iar păsările și-au pierdut urma. Doar privirea mea le-a văzut. Le-a fotografiat. Și privirea
Această poveste nu începe cu "a fost odată...". Poate începe însă cu "în fiecare an"... În fiecare an, primii fulgi care se așează cuminți în bine-cunoscutul covor alb, pufos și strălucitor, poartă în fiecare colț
Cred că toate ființele umane se nasc cu nevoia metafizică de asculta și de a spune povești. Nu putem trăi în afara cuvântului. A fi înseamna a rosti. Poveștile, literatura în general, îndulcesc condiția umană
Miile de ani de evoluție ne-au învățat că tot ceea ce se aseamănă câtuși de puțin cu durerea este de neîntreprins. Orice emoție care îndrăznește să îi dea târcoale durerii, precum spaima, frica sau dubiul
Există locuri pe lumea aceasta unde legile cunoscute nu mai sînt aceleași. Unde mental, după ce am fost setați cum că albul reprezintă puritate sau negrul e întuneric, devenim confuzi pentru că lucrurile – și
Dacă nu ar fi existat copilăria, m-aș fi îndoit sincer de existenta paradisului! Dar așa, păstrez în mine, din timpul aproape ireal al vârstei de copil un segment de paradis terestru. Cât de minunați sunt
Adevărul și frumusețea nu pot triumfa la suprafața lumii, ele sînt înălțate pe cruce și numai prin misterul răstignirii renaște roza vieții universale – o spune admirabil Berdiaev în Sensul creației. Celebrul gînditor rus, acest
Lucrul acela, pe care îl căutăm cu toții în permanență și pare că nu reușim a-l găsi vreodată. Lucrul acela... îmi scapă termenul pe moment... E acel lucru pe care îl simți în prima dimineață
Realul este teribil de unitar. Este un cerc în care ne învârtim continuu, neștiind unde îi este capătul. Ne cufundăm și ne afundăm mereu în gânduri ce ne copleșesc, ne căutăm și ne regăsim, câteodată,
Vine un timp, cam pe la vârsta când nadirul se prefigurează la orizont, e timpul dumiririi de sine. E timpul când înțelegem cât de vitală este seninătatea pentru noi și pentru cei din jur și