Țin doliu alor mele gânduri Ce mi le furi neîncetat. În patimă-mi transformi cuvântul Plin de-un fior neîncercat. Noaptea îmi apari în vise Cu-n buchet de Nu mă uita, Cum pe cer, în stele-s scrise
Ediția a șasea a turneului reînvie întrebarea: Stradivarius sau Guarneri? Deja de tradiţie în viaţa muzicală românească, Turneul Internaţional "Duelul viorilor", un proiect Radio România, își continuă extraordinarul traseu. În acest an, după ce în
Te-am sărutat cu soarele, căci sufletul meu se plimba, cu razele lui jucăușe, în pridvorul zorilor, între cer și pământ. Te-am sărutat cu gândurile, lăsându-le să curgă de la soare la pământ, într-o cascadă de
Imi amintesc si acum o frantura din copilarie in care eram adesea intrebata "tu ce visezi sa fii"? Eu visam sa fiu mare, visam sa ma plimb pe strada cu incredere, visam sa nu mai
Cele patru anotimpuri, în curgerea lor, sunt în sine o metaforă a condiției umane, a trecerii prin fiecare etapa dinspre leagăn spre mormânt. Fiecare anotimp își are farmecul lui, după cum fiecare are o dimensiune
De n-ar fi să rămâi... ce pot eu face, Decât fântână unui dor adânc şi greu să fiu? Să limpezesc cu lacrima-mi desfrâul unor ape Ce fac cărări iubirii şi tot spre tine curg... Visez
Frumoasă și tulburătoare, Visele-i dulci le răscolește. Și o inspiră, ca pe-o boare. Încet, încet el o iubește, Se-mbată de al ei parfum Și de sărutul cel fierbinte. O pierde însă ca pe-un fum, Dar
Mi-a bătut la usa casei toamna Imbracata-n frunze ruginii Asternand pe pragul usii mele O speranta vie c-ai sa vii... I-am deschis sfioasa usa casei Loc facandu-i ca sa intre-n hol. M-a privit adanc in
Te odihneşti sub teama Cu care toamna creşte în noapte, oprit din efortul de a şti că trăieşti. Simţi nisipul cald Ce-ţi mângâie tâmplele reci, asudate De prea-multele griji Ale anotimpului ce va să vină.
Pune-ţi sub tălpi aceste fărâme Din inima mea căzute curând Dezleagă-le taina, tomnaticul gând Nicicând n-ar putea să dărâme Cetatea de doruri zidită în plâns Cu mâini şi lumini tremurânde, Vezi urmele-acestea plăpânde? Nisipuri de
În chip de Adevăr și de Iubire Tresaltă-n suflete nebiruite mărturii, Ce-și decorează mantia de dor, în înfrățire, Crezând făr’ de mirare în virtute, mii și mii… Se lasă-n voia unui veac ce stă la
Du-mă pe brațele tale de vânt. Pe note înalte-am să râd și-am să-ți cânt. Du-mă pe brațele tale de stele. Vedea-vei lumina-n privirile mele țâșnind către lume. Uimită de forță va știi-ntr-o clipită că iubirea
Tu chiar dacă nu ştii, mi te-ai născut de ziua Sfântului Matei şi de atunci avem amintirea paşilor pereche, la culcare ne trimit aceiaşi zei, pentru acelaşi somn de frumuseţe. Tu chiar dacă nu ştii,
Indiferent de toate sunt momentan. Vindecat, nu ştiu, cel puţin la adâncimea aurului negru pierdut sunt şi poţi aprinde metri cubi de metan doar să observi sufletul meu în mici bucăţele, cândva integru. Provocatoare este
Mi-e dor de cei care au plecat de langa noi, cei care nu mai sunt. Imi pare, uneori, ca imi sunt mai aproape decat toti cei prezenti, concreti. Mi-e dor de ei si ii intrezaresc