Ea…
Cum poate fi viața fără ea? fără prezența ei, fără atingerea ei, fără mângâierea ei… Atingându-te nu de trupul ei, de pielea ei, ci, mai mult de viața ei, cu gândurile ei, cu prezența și
Traian Calistru
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
Vreau să te-ntâlnesc
Ai vrut să ştii prea multe din din prima seară Dar am ştiut să tac, să mă prefac , Să par un mister, să-ncerc să înşel Privirea-ţi plăcută dar iscoditoare. Acum vreau eu să te-ntâlnesc
Fericirea
Ne intrebam mereu ce este, de unde vine, pentru cat timp si, mai ales, de la cine? Fericirea nu se masoara, nu are limite si nu se poate sa existe om care sa nu fi
Strigarea
Îmi tremură-n oase un fior aruncat ca frunza de vântul amuțit, întunecat și-aș fi putut să te cuprind, să te văd, să te ating de n-ai fi fost așa departe-n gând și-n vis. Azi nu-mi
Zidul
Am scris pe un zid pe care-l dezbracasem de iluzii, de ganduri sau regrete. Am scris ceea ce credeam, sau poate am crezut candva, undeva in alt timp. Si am plecat fara sa intorc privirea,
Rugaciune
Dumnezeule, esti sus Sau te ascunzi de mine? Asculta-mi ruga mai presus De tot ce crezi ca-i bine. Trimite-un inger, zeci, o mie Cu aripi grele, cu cor de lacrimi Sa imi ridice numai mie
Dezamăgire
Un gând încolţit-am în minte, Duioasele amintiri se sparseră-n cuvinte, Să te iubesc o viaţă aş fi vrut, Eternele iluzii de odat' au dispărut. Cu sărutări profunde chipul aş fi vrut să ţi-l acopăr, Iar
sufletul meu
cu braţe nesfârşite de vânt, ar vrea sa zboare deasupra cuvintelor peste cer şi pământ, peste lumile lui unde umbrele nasc tăceri fară gând. într-un zbor frânt, aripi îmi legi, de pe buze-mi culegi azi
Hai, paseste
Din durere iti cladesc Un templu. Hai, paseste. Te-asteapta flori ce se-ofilesc Pe marmura prea rece... Stiu, nu-ti doresti un sceptru Coroana ti-e prea mare Si-n fata ta doar usi se-nchid Si freamata zavoare. Esti
Schimbare
De-ar fi să pot Aş schimba lumea. De-ar fi să pot Aş da puterea de-a schimba şi altora. De aş putea, Eu m-aş schimba Şi mai ales Pentru că-aşa Toţi s-ar schimba Din lumea rea.
Așa e roata vieții
Dacă te doare trupul cel ostenit de vreme, Prin carnea ta trec săbii cu vârful otrăvit, Te trag în jos genunchii și sufletul îți geme Și nu-ți aduci aminte cum ai îmbătrânit, Cum te-au lăsat
Transfigurată
Sunt multe primăveri în mine, Iubiri, la fel de multe sunt Şi toate zborurile mele frânte, Ajută-mă, auzi, să le salvez cu un sărut. Sunt multe primăveri în mine, Înmugurită-mi este carnea şi ochii înfloriţi
Tu nu stii…
M-am ascuns, În spatele unui zâmbet sa-ti pară, Ca bine îmi este, Dar uneori norii se așază în geană, Îmi e teamă, Ca zâmbind, voi rănii norii, Și mă voi trăda, Prin lacrima lor picurânda.
imaginea vieții
cu ochii închiși asculți țipătul pescărușilor străbătându-ți inima, iar pașii tăi se trezesc răscolind marea însângerată doar gândurile ți-s departe, în lunca verde în care mierla îți dăruiește sufletul ei ca un obol al primăverii
Dorinţe în contra-timp
Ca ziua şi noaptea urlăm la luna amară şi stele în veci îndoiţi şi cuprinşi de-aceeaşi caducă poveste a naşterii prea timpurie în vremuri împinse de vreme. Gonim dinspre azi spre oriunde de ceasuri ne