Sunt multe primăveri în mine, Iubiri, la fel de multe sunt Şi toate zborurile mele frânte, Ajută-mă, auzi, să le salvez cu un sărut. Sunt multe primăveri în mine, Înmugurită-mi este carnea şi ochii înfloriţi
M-am ascuns, În spatele unui zâmbet sa-ti pară, Ca bine îmi este, Dar uneori norii se așază în geană, Îmi e teamă, Ca zâmbind, voi rănii norii, Și mă voi trăda, Prin lacrima lor picurânda.
cu ochii închiși asculți țipătul pescărușilor străbătându-ți inima, iar pașii tăi se trezesc răscolind marea însângerată doar gândurile ți-s departe, în lunca verde în care mierla îți dăruiește sufletul ei ca un obol al primăverii
Ca ziua şi noaptea urlăm la luna amară şi stele în veci îndoiţi şi cuprinşi de-aceeaşi caducă poveste a naşterii prea timpurie în vremuri împinse de vreme. Gonim dinspre azi spre oriunde de ceasuri ne
Pe aripi de vânt se duc iluzii și vise, Fără să se mai întoarcă vreodată... În negura nopții nebunia pândește, Iar disperarea se strecoară ușor Mintea devine un labirint încâlcit Sufletul încărcat se luptă să
Ce ne-a mai rămas? Trupul gol al speranţelor mute şi îngheţate. Momente efemere şi gânduri desirate. Căutăm prin cotloanele fericirii mascate. Îmbrăcăm zâmbete din amintiri uitate, Ne ţinem de mâna, evadăm împreună, Mă iubeşti în
Aş fi vrut să mai stai... dar n-ai avut răbdarea paşilor mei. Aş fi vrut să mai stai, fără să mai eliberezi cioburi de amintire care să-mi zgârie sufletul. Privirea ta s-a oprit de fiecare
Nu mă pot desprinde de mine. Nu mă pot desprinde de nimic. Aş atinge luna,stelele,toată bolta cerească,de nu m-ar împiedica trupul ăsta olog. De nu m-ar împiedica… Oamenii sunt animale ale căror minte se dezvoltă
Se ivesc zorii cand urla vantul-n turbare, Iubita mea din vremuri calde, azi se ineaca-n uitare. Cad frunze rosii peste noi, parfumul tau paleste Iubita mea cu chip frumos azi ma paraseste... Aprind tigara si
ți-s ochii pictați în acuarela timpului definit de un vis de duminică a cărui viață se măsoară într-un surâs de lumină... nuanțe de albastru, de alb, de ploaie și de nori înveșmântate în caldă lumină
Ti s-a parut ca ai trait suficient Te-ai mintit cum ca ai cunoscut esentialul, adevarul Atingerile vagi ale certitudinii, dovezile incerte ale vietii si apoi ai obosit sa mai minti Ti s-a parut ca ai
Dacă n-ai fi fost tu, ar fi fost gândul, La mine, la tine, la ce-am fi fost noi, Dacă n-ai fi fost tu, ar fi fost gândul, La unu plus unu de ce nu fac
Cum aş putea să îţi spun altfel decât asa: Diferenţele dintre noi sunt, pare-mi-se, mici, doar una e mai însemnată -anume că - Eu vin dinspre tine şi merg catre tine. Fără ca tu să
Suntem pe acelaşi abis, Eu pe colţul de sus, Tu pe colţul de jos. Între cele două creşte-o cugetare, Între jos şi sus e infinit. Mă găseşti între două cuvinte, Între spaţii nedefinite. Mă aştepţi
Ne trăim unul pe altul, visăm amândoi acelaşi vis acelaşi gând ne îndrumă paşii spre un tărâm ştiut numai de noi. Prin viscolul de fluturi, visele noastre se arcuiesc pe un curcubeu însetat de iubire