Proza

Azi ai murit. Pana si demonul are limita sa. Se satura sa-si controleze emotiile..si asa reci. Lacrimile ar fi de prisos. Rade. Cate suflete chinuite s-ar oferi a-i fi alinare..cati nu i-ar venera trupul si 

Ieşirile din tunel s-au făcut mai mereu în spaţiul din dreapta. Traversarea s-a făcut pe partea stângă a ochiului, pe curba dintre cele două îndoieli unde se aşează nepriceperea sugrumării dintre cele două capete în 

Într-o lume saturată inflaționist de imagine, apelăm în mod paradoxal tot la imagine pentru a ne salva de efectul de supra-acumulare! Artistul fotograf își asuma involuntar un rol soteriologic, el se plasează în zona percepției 

Nu iti doresti niciodata lucruri marete. Te multumesti cu cele marunte. Nu ceri mai mult decat ti se poate da. Astepti doar ce ti se cuvine. Faci sacrificii pentru ca vrei, nu pentru ca ti 

Mai are rost sa îți scriu? Oricum a trecut ceva timp de când ai stat și m-ai ascultat cu adevarat. Au trecut ploi și soarele a apus pe fața ta de prea multe ori. Ai 

(sau cum te poate ucide o noapte prin Călimani) Începusem să urcăm muntele de vreo jumătate de oră. Era cald, dar din cauza vântului nu simțeam asta. Tu mergeai în față, iar eu te urmam. 

Oamenii sunt FIINȚE VII, NU SUNT LUCRURI! Nu sunt de unică folosință, nu îi murdărești, nu poți să-i cureți, nu poți atunci când ai chef să-i scufunzi în pleceri, clipe și complimente, nu poți să 

"Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul nopţii, se deschid cerurile. Nu prea înţeleg cum s-ar putea deschide, dar aşa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Dar probabil că 

Îşi trece uşor degetele peste scoarţa aspră a arţarului. Copacul freamătă cu frunzele scuturate de o pală de vânt. Bărbatul continuă să-l pipăie până când simte sub deget glonţul înfipt sub scoarţă. "Tare bun mi-ai 

Crezi că ai nevoie de întuneric să faci lipsită lumina, să o faci să dispară? Distanța de la retină la oglindă crezi că e prea mică încât să te pierzi în cel mai tenebru labirint 

Și uite că se întâmplă din nou. Cuvinte, sintagme, fraze lungi îmi aleargă prin minte, într-un tumult copleșitor. Aș vrea să nu le mai aud, aș vrea să le inchid undeva să mă lase să 

Noi suntem suma întâlnirilor noastre, a deciziilor luate punctual, suntem deopotrivă rezultanta certitudinilor și a incertitudinilor noastre și am înclinarea să cred ca și cea mai anodină dintre vieți – poate oricând deveni materia prima 

Se întâmplă ca uneori să cauți fericirea cu ardoarea orbului care caută lumina și ea nu e nici în noi, nici în afara, ci, în mod bizar, în contrariul căutărilor noastre. Se întâmplă ca atunci 

Ce ciudați suntem noi, oamenii, bărbați sau femei deopotrivă, când ne îndrăgostim: sufletul ni se inundă ca un ocean dezlănțuit, inima ne bate în ritmul celui mai zvelt menuet, ochii devin gazda celei mai luminoase