Crezi că ai nevoie de întuneric să faci lipsită lumina, să o faci să dispară?
Distanța de la retină la oglindă crezi că e prea mică încât să te pierzi în cel mai tenebru labirint care pot fi chiar ai tăi ochi?
Ochii sunt drumul către conștiință, către suflet, către tine. Da! acel tu pe care, crezi că îl poți ține ascuns, care de fapt te pândește și te scrijelește puțin câte puțin, ori de câte ori iți arunci reflexia într-un ciob de sticlă, într-un colț de desktop ori chiar în ultimul selfie postat, că tot e în vogă.
Fiecare privire înseamnă confruntare, ce faci, dai înapoi? îndrăznește să te privești, dacă nu o faci tu, cine crezi că o va face?
Îți este greu?…e doar începutul…să vezi tu ce înseamnă A VEDEA.
Ai impresia că știi, că deții controlul, te crezi inteligent, deștept, simpatic, bun la toate…dacă da, încearcă să te fentezi pe tine.
Cum e, merge?
Parcă nu prea, nu?
Cum crezi că ai putea să minți pe cineva de care fugi la nesfârșit, stai în față, ce nu ți-a spus nimeni, nu știai?
Vrei să tai din rădăcină ceva ce încă nici nu ai lăsat să fie sădit?
Dar cine te crezi tu, stăpânul vieții tale?
Nu că nu ai fi…dar depinde cum privești lucrurile, iar cum ție îți este frică să privești, trage tu concluzia.
Dacă ai putea să intri în ochii tăi, spune-mi ce crezi că vei găsi acolo, în întunecimea eu-lui tău, câți de TU sunt acolo?
Sau te crezi plin de lumină?
