Actorii, artiștii în general, sunt chipul nostru senin,identitatea noastră regală în fața lui Dumnezeu, dar sunt în egală măsură cronicile prescurtate ale timpului în care trăim! Actorii noștri nu mor, nu mor de fapt niciodată,
Toată admirația pentru femeia modernă, puternică, deșteaptă, cu muscultura fin cizelată de exercițiile aerobice, cu dâra senzuală de parfum pe care o lasă în urma-i cănd iese grăbită din mașină, îndreptându-și gleznele rasate către cumpărături
Știi momentul acela in care îți dai seama de profunzimea lumii careia ii aparții iar tot ce ai putea spune si scrie e atât de superficial și lipsit de sens încât tacerea ti se pare
Grădina Japoneză din Parcul Herăstrău a fost refăcută în cadrul unui parteneriat dintre Ambasada Japoniei, Primăria Municipiului București, prin ALPAB, Universitatea de Arhitectură "Ion Mincu" și JTI. Lucrările s-au desfășurat pe parcursul lunii noiembrie, iar
Noblețea noastră, atunci când o avem în calitate de oameni adulți, o datorăm, cel mai adesea, mamelor și a felului în care simțim ființa lor pulsând în ființa noastră în cele mai cruciale momente de
În viață ne întîlnim cu oameni și Oameni. Unii ne lasă urme în suflet, alții ne înalță; pe unii nu îi mai vedem sau pe alții nu reușim să îi prețuim cum se cuvine. Oameni
Tangoul este un dans pasional. Se pune problema originii sale, întrucât într-o eră a globalizării, datorită fenomenului transnaționalizării, el a devenit familiar și în Paris, și în New York. El se poate dansa oriunde. Important
Când mă trezesc dimineața, uneori mai indispus, auzindu-l pe vecinul meu cântând în baie mă las contaminat instant de buna lui dispoziție și încep să mă bucur de calmul benefic al lucrurilor mărunte. Eu cred
Nu-ți da sufletul celui care îți promite Paradisul, dăruiește-l în schimb celui care este capabil să te urmeze până și în Infern. Cuvinte aparent frumoase puse lângă o fotografie sugestivă bântuie mediul virtual. Nu sunt
Mi-a plăcut mult acest gând a lui Albert Camus, atunci când ochii mei l-au descoperit printre multe altele dădătoare de înțelesuri. Dar, revenind la acesta, dacă omul nu este o idee, atunci ce este el?
O clipă... doar de o clipă e nevoie ca uitarea să se așeze peste memorie. O clipă și nu mai știi cine ești, timpul și spațiul își pierd însemnătatea. Privești oglinda și nu te cunoști,
Pfff... meniul zilei de azi, nori şi straturi de cenuşă. Şi gânduri la desert. Nu roze, nu spumoase, nu fericite. Nici nefericite - doar... terne. Amintirea clipei când ţi se sparge inima lovindu-se de asfalt.
Da, și timpul se ascunde sub straturi de cenușă purtate de acele lui. Și peste lumea lui adie vântul; o dată îl golește de frunze, ca mai apoi să îi descopere porțiuni cu tot ce
Dacă nu aș fi fost atât de laș, te-aș fi rugat să-mi dai voie să-mi sprijin capul de umărul tău. Puțin. Atât cât să mi se liniștească sufletul. Aș fi stat acolo, fără să spun
Se ia iubirea ca sentiment de analizat, i se admiră frumusețea, se așează cu grijă și când dai să o privești prin lentila microscopului: a dispărut! Și uite așa, iubirea te învață să nu o
