Ce este omul dacă nu fitilul care se aprinde sub mâna destinului. Iar viața? Flacăra care crește sau se stinge după puterea omului de-a lupta cu vântul, cu carapacea.
Nimic nu e străin de noi din tot ce poartă acest lumesc și totuși pășim prin el, străini printre străini. Pășim cu teamă de tot ce ne înconjoară. Munți și ape, necunoscut, întuneric, de tot ce nu e domesticit. Adică de tot ce omul nu a reușit să-i devină superior prin putere.
Sentimentul de cunoaștere îi conferă omului un oarecare confort, îi conferă încredere, dar cum am putea cunoaște necunoscutul ca întreg atâta timp cât ținutul nostru rămâne, de la un an la altul, neexploatat la adevarata lui capacitate?
Străin suntem pentru fiecare om care trece pe lângă noi. Un străin pentru oamenii cu care vorbim, alături de care muncim, alături de care călătorim, chiar dacă împărțim același timp și spațiu suntem străini în această lume creată de mintea noastră și modelată de comportamentul nostru, de ambițiile noastre.
Atitudinea morală, empatia, iubirea sunt haine ale altruismului și nu doar o uniformă care odată îmbrăcată oferă o strălucire aparte. Haina, alături de omul care o poartă întregește conținutul. E greșit să pășim în case străine crezând că dacă ne-am pus pe noi haina cuvântului devenim Cuvântul. Umbra se va descoperi zadărnicind efortul de a susține o imagine.
Fiecare om este universul în miniatură. În momentul în care pășim pe pământul lui, este foarte important să nu călcăm în picioare câmpul în floare sau să smulgem cu rădăcină vise și culoare. Buchetul de flori este iubirea, și fiecare dintre noi are datoria de a-și îngriji florile, de a le curăța, de a le stropi cu apă din izvorul vieții pentru a se putea bucura de parfum și de frumos.
Munții sunt zidurile pe care fiecare dintre noi le ridicăm pe parcursul vieții pentru a ne proteja de războaiele ce pot să apară. Înălțimea lor, modul și locul în care au apărut sunt rezultatul interacțiunii noastre cu viața. Ei ne pot îngrădi sau ne pot proteja. Ne pot oferi o imagine de ansamblu asupra ținutului nostru sau ne pot închide în interiorul lor.
Omule, ești ceea ce faci din tine! Viața este doar un mod de a povesti despre tine, de a comunica cine ești, ce ai învățat, cât ai uitat și cât ai ajuns să te amăgești pășind prin lumea simțurilor.
