Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
Te scaldă prin cald și frig, te învârte ca într-un carusel până te amețește încât simți nevoia să te oprești, să oprești zgomotul și mișcarea care te stăpânește după bunul plac. Clipa, cea care te aruncă în noroi ca mai apoi să te spele cu stropi de ploaie și să te usuce cu raze de soare.
E liniște și zgomot clipa, schimbă note pe portativ, lumină și umbră, alb și negru, respirații și palpitații, viață și moarte, toate întinse pe bucăți de viață, peste trupuri fragile , peste minți senine și tulburate, peste inimi împăcate și nebune.
O figură geometrică e clipa, de o flexibilitate nedescrisă, un cerc, un triunghi ce te plimbă să cunoști unghiuri ascuțite, o linie ce își schimbă forma în jurul tău, construind sau spulberând stâlpi de rezistență.
Semne de punctuație îmbracă clipa, puncte de suspensie, virgule, cratime, întrebării sau exclamații pe care să le folosești ca pe o cale de ieșire, ca pe un pod pe fila momentului.
Strop de viață este clipa, roua ce trage peste o clipă o altă clipă, peste floare, peste spini, peste tot ce cunoaște bătăi, bătăi de inimă, bătăi de timp, zbateri de aripi, zbateri de pământesc.
Un început sau un sfârșit este clipa, un macaz care îți oferă șansa de a schimba, de a îndrepta, de a părăsi sau de a rămâne în halte ale vieții.
