Ca primii dintre oameni
Ea nu i-a spus că-n visul pe care l-a avut, Erau pe malul mării, privind îmbrățișați Spre dincolo de lume, de cer, de cunoscut, Ca primii dintre oameni, de zori, atunci, creați. El nu i-a
August 2019
Frunze de amintiri
Această seară pleacă, printre frunze, te mai visez, un pic, fără să știi... Cuvintele mi-alunecă, pe buze, ca zborul florilor de păpădii. Din călimară, simt că fuge noaptea, cu amintiri, ca ochii tăi căprui, Când
Joaca sinelui
Nu cred în școlile pe care le-am urmat, deși au fost multe. Nu cred în bărbații pe care i-am iubit. Trecutul este o altă țară. Nu cred în clipele care trec sau rămân doar de
Seara
seara amintirile ce dor îmi cuprind luna în palmă, zăcăminte în ruină șoptesc tainic. în criptă morții numără cuvinte
Larg
Am deschis spre lume-avidă o fereastră ca să-mi intre-n casă zarea cea albastră, iarba-nrourată, foșnetul de frunză, ciripit de păsări, zbor de buburuză neavând răbdare să îmi duc afară somnoroasa umbră, s-o mai strig pe
Și eu, ca și alții
Am învățat să trec peste nimicuri destul de greu ca peste mușuroaie... Făceam din pietre arse mozaicuri și luam în piept din plin orice văpaie. Durea orișice freamăt aruncat de mâna nepăsării, la-ntâmplare, orișice gând
Cuvinte sfinte
- De-ar fi să plec, să nu mai știi nimic Din tot ce fac și simt ori ce culoare Au nopțile ascunse-n depărtare În așteptarea unui venetic, Ce-ai spune-atunci? În ochi, de m-ai privi, Ce
Rubiniu
N-am să mă-mbăt de tine niciodată, Oricât aș bea, tot aș putea să beau, În mine rubiniu-ți se desfată Iar universuri taine nu mai au. Tu mă-nțelegi mai bine ca oricine Și-orice secundă aninată-n păr
Îngeri și demoni
În fiecare din noi sunt destui îngeri care să ne salveze și destui demoni care să ne înghită! De nimic nu îmi este mai dor, cum îmi este de firesc, umanitate și bunătate. Bunătatea aia
Ea
Şi se îmbrăcase în acea zi cu rochia cea mai nouă şi mai frumoasă, ca şi cum ar fi ştiut că sfârşitul e aproape. Era o zi cu mult soare, atât de mult soare încât
Cele două realități
Durerea este acel sentiment atât de nedorit, detestat, evitat. Durerea e parte componentă a existenței reale, palpabile, concrete. O realitate ce-și are legitățile ei, dincolo de capacitatea noastră de control. Durerea e un alt nume
Turnurile gemene ale Mangaliei
De când mă știu, marea a exercitat asupra mea o fascinație nemăsurată și aproape inexplicabilă. Am cunoscut-o prima data în prima vară după revoluție, când aveam doar cinci ani, iar precizia cu care îmi amintesc
Îngerul cu aripile frânte
Un înger, cu aripile frânte de dor, Crezând în soare, în cer și în nor, Aspirând tăcut la înțelepciunea lor S-a încredințat că printr-un simplu zbor Se va înălța spre soare, dând din aripi ușor.
Mama națiunii naște monștri
Mama națunii... Aceasta este noua ipostază în care dorește să pozeze Viorica Dăncilă, actualul premier al României și președinta PSD. "Crima din Caracal este o dramă cumplită, o tragedie care ne-a înghețat inimile. Ca mamă,
În mine se întâlnesc poemele
În mine se întâlnesc poemele, La răscruce de gânduri, albastru și dor; Ne îmbrățișăm tainele în pridvor Iar rimele le învelim cu cretă color. În muzica timpului sărim un șotron, Un elastic, ori coardă, sau