August 2019

La moara părăsită de pe râu, Mai vine un bătrân cu o desagă Ce poartă-n ea și boabele de grâu, Și petice-adunate-o viață-ntreagă. Doar el mai vine, ultimul morar Din vremea-n care pumnul de făină 

Culori ce ard Culori ce cad Culori ce dau fiori Culori purtate-n flori Culori în copaci Culori ce le placi Culori ca de vis Culori în iris Culori pe pământ Culori legământ Culori din lumină 

Cerul nocturn apasă peste capul meu greu de insomnie. Picăturile de ploaie îmi umezesc ochii uscați. Vuietul îndepărtat, mecanic îmi sfredelește creierul obosit. Un câine urlă a disperare, aș scoate-o și eu din mine printr-un 

Ne curg încet, iubite, mirările pe tâmple, Pe buze prind să ardă tăcerile mocnit, Pe portativul serii doar vântu-și cheamă-n umbre Albastrul din adâncuri, desculț, în asfințit. Ne dor pe geana nopții iar vorbele sub