Planeta minunilor
Prima mea iubire avea ochi negri, negri, ca două mărgele bucuroase de libertate, păr zburlit de parcă acum i-ai fi dat deşteptarea, purta pantaloni scurţi cu bretele roşii şi mereu împărţeam zâmband un sandwich la
April 2017
Timid poate, stângaci
Ce știu e că iubesc... Ca niciodată... Că te iubesc pe tine,-așa timid și-atunci când ți-e lumina tremurată și-atunci când ești de liniște avid. Când dimineața-mi bate în fereastră spre tine mi se-ndreaptă primul gând,
Cine sîntem și de ce
Cînd eram în școala generală, am văzut pentru prima dată o carte de vizită. O fată își scrisese, pe un bilețel de hîrtie, cu o caligrafie îngrijită, de jurnal de adolescentă, numele, adresa și numărul
Măsura iertării
Un rob dator vândut era Stăpânului ce îi slujea, Căci viaţă plină de amar Şi sărăcie el ducea. “Mai dă-mi un ban, stăpâne bun, Să-mi cumpăr pâine în Ajun, Să pun la copilaşi pe masă
Cea mai frumoasă minune a lumii
Am vrut să cuprind sentimentul iubire și să-l asez pe rânduri, în forma cea mai frumoasă, în forma pe care o merită, dar când să fac acest lucru, găsesc cuvintele incapabile de a-i cuprinde mănunchiul.
Zbor
Iubirea noastră e o pasăre în libertate Un zbor ce-îmbracă aripi nenumărate O urmă ștearsă de fiecare soare apus Întotdeauna lăsând o poveste de spus. Și fiecare zbor e un nou început Cu speranță, teama
Isprăvile unei haimanale de aur
Omul care a văzut moartea. Textul dramatic în trei acte, Omul care a văzut moartea, a repurtat, de-a lungul vremii, un mare şi prelungit succes, atât pe scenele bucureştene, cât şi pe cele din străinătate (Albania,
Căldura de Acasă
Deși alergarea între aeroport, trezorerie, consulat, poșta română, Gara de Nord, Grozăvești, Piața Iancului, Piața Unirii, și alte piețe cărora le-am pierdut numele și numărul, a fost una "maratonică", dar de bun augur, am lăsat
Tronul singurătății
The Girl King. "Ca să atingi adevărul în viață, trebuie să te debarasezi de toate ideile pe care le-ai învățat și să reconstruiești un întreg sistem de cunoștinte proprii" (Meditații - René Descartes) Personaj eminamente
Să nu pierzi timp în durere
Durerea, o senzație în fața căreia nu primim scutire de la viață. Simpla sa prezență este consumatoare de energie, de viață, de dorință. În prezența ei uităm să mai visăm, uităm să prețuim viața fiind
Am şi eu…
Două picături de râu într-un ocean suntem. Gerul le va îngheţa iar pojghița de se va sfărâma Va fi doar ca în primăvară să împărțim în doi tot ce avem Apoi să așteptăm tăcuţi ce
Păpădia
Păpădia e o plantă Foarte simplă şi galantă. Disipată peste lume, Creşte singură oriunde, Ştie viaţa să-şi adune. Creşte tufă gălbioară, Cu sămânţa pe afară, Pe o sferă efemeră, Cu codiţă şi umbrelă. Casa lor
Lângă tine, draga mea
Lângă tine, draga mea, viaţa are sunet şi culoare, Şoaptele sunt altfel, nu se risipeşte gândul, Mi-am regăsit şi liniştea şi paşii cei pierduţi, Mi-am regăsit privirea şi dorurile toate... La braţul tău, în viaţa
Simfonia dimineţii
Îmi place cum mă priveşti dimineţile, Mă respiri prin toate potecile, Mă trezeşti îmbrăţisată de mâini arcuite în forma sărutului, de mă pomenesc mângâiată în toate sărutările prezentului şi trecutului. Aşa mă cântai Stradivariusului. Din
Și azi
E-n mine o luptă cumplită, iubire de care tu nu știi... Și nici nu aș vrea... O luptă în care tot cad, în neștire oștenii speranței din armia mea. Au fost câtă frunză... Puțini au