Două picături de râu într-un ocean suntem.
Gerul le va îngheţa iar pojghița de se va sfărâma
Va fi doar ca în primăvară să împărțim în doi tot ce avem
Apoi să așteptăm tăcuţi ce va urma.
De va fi rău, te rog să nu îmi spui
Ascunde tot în arşiţa din vara viitoare
Pătrunde-mi gândul şi dă-mi săruturi vii
Să pot să trec din lac în ape curgătoare.
De va fi bine însă, ţine-mã aproape
Şi arde-mã în dorul tău cumplit
Mã scaldă şi usucă în albele prosoape
Şi ţine-mi sufletul cu ele învelit.
Căci e firav şi dus în multe lupte
Să bată pentru tine e ultima-i dorinţã
De nu mai poate, urcă-l şi pe cripte
De tu-l asculţi, vei şti că-i renăscut din suferință.
Şi toată truda ostașilor supremi
De vor clădi un zid de îndurare
E doar ca tu la tine să mă chemi
Iar sufletului meu sa îi semnezi un pact de-eliberare.
Să îl salvezi de tot ce el nu ştie
Să îi dai roua de pe flori în dimineaţă
Să îi compui eseu şi poezie
Să îi acorzi un ultim drept la viaţă!
