Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
Un gând incomod.
Mă întreb însă de ce trebuie să fie realitatea atât de simplă? Viaţa mi-a dovedit că, dimpotrivă, niciodată nu-i simplă şi chiar atunci când o situaţie ţi se pare uluitor de clară, când crezi că se sprijină pe ceva simplu de tot, descoperi, dedesubt, mobile foarte complexe.
Un exemplu foarte comun: lumea care dă bani cerşetorilor. Se spune despre ea că-i mai generoasă şi mai bună decât cea care nu dă. Îmi permit să tratez cu tot dispreţul această teorie. Fiecare ştie că viaţa unui cerşetor (a unui cerşetor adevărat) nu-i asigurată cu zece centavos sau cu o bucăţică de pâine: e asigurată doar viaţa psihologică a celui ce-şi cumpără în acest fel, pe nimica toată, liniştea sufletească şi titlul de om generos.
Gândiţi-vă cât de meschină e această lume care nu se hotărăşte să cheltuiască mai mult de zece centavos pe zi pentru a-şi putea asigura liniştea sufletească şi ideea reconfortantă şi vanitoasă de bunătate. De câtă puritate morală şi de cât curaj e nevoie pentru a purta povara mizeriei umane, fără această ipocrită (şi cămătărească) filantropie!…
Ernesto Sábato
(24 iunie 1911 – 30 aprilie 2011)
Tunelul
Cei care dau cerșetorilor nu își cumpără liniștea sufletească. E un gest simplu pe care alegi a îl faci sau sa nu îl faci. Nu cred că este cazul că cineva sa judece oamenii care miluiesc, dăruiesc, cum vreți.
A dărui unui cerșetor este un gest normal,dar din ce agonisește în decursul unei zile,totul intră în buzunarul celui care-l exploatează,cerșetorul este o mină de aur pentru adevăratul beneficiar,ca să-l parafrazez pe Gheorghe Dinică,”Mâna întinsă și care nu spune o poveste,nu primește nimic !”