Realul este teribil de unitar. Este un cerc în care ne învârtim continuu, neștiind unde îi este capătul. Ne cufundăm și ne afundăm mereu în gânduri ce ne copleșesc, ne căutăm și ne regăsim, câteodată,
Vine un timp, cam pe la vârsta când nadirul se prefigurează la orizont, e timpul dumiririi de sine. E timpul când înțelegem cât de vitală este seninătatea pentru noi și pentru cei din jur și
E binevenită, în viață, alternanța între urcuș și coborâre, între deal și vale. Linearitatea ei este, deasemenea, salutară. Urcăm , din când în când, pe câte un vârf semeț de munte, pentru a respira un
Zilnic fiecare dintre noi se găsește fie în postura de vânzător, fie în cea de cumpărător. Vânzător de emoții, cumpărător de emoții. Pentru că asta suntem noi oamenii, o emoție. Și cu emoții ne hrănim,
Încercările de a-i ghici vieții intențiile, sunt criminale, pentru că dezmoștenesc viața de secretul cu care ne tratează și o fac să se răzbune într-un mod tipic-citește cinic- pentru ea. Răzbunarea apare sub forma înghețării
Noaptea e timpul pentru discuții. Cu inima mea. Cu mintea mea. Fiecare îmi spune câte ceva. Fiecare vrea să îmi vorbească despre ceva. Fiecare cu adevărul ei, cu dorințele ei, cu neajunsurile. Și un singur
Învăț de când mă știu: de la doi ani să răspund la întrebarea "Câți ani am?", "Care îmi este numele complet?", "Cine sunt părinții mei?", de la 10 ani, să ascult și să nu depașesc
Îmi plac oamenii care atunci când se roagă nu cer nimic, niciodată, ci doar își apleacă capul în tăcere, restabilind echilibrul metafizic al lumii prin recunoașterea zilnica a propriilor slăbiciuni. În spiritul acestei credințe, ajută-mă Doamne
Te rog, nu te îngrijora așa tare! Știi, pe măsură ce te apropii de finalul acestei etape a vieții, te surprinzi încercând să îți amintești vremurile bune și încercând să uiți momentele grele. Și te surprinzi
Cuvîntul neruga, cu rezonanțe asiatice parcă, pune în lumină cel puțin 3 aspecte: în primul rînd e aspectul fonic, cu accent pe silaba a doua și jocul triplu dinte o consoană și o vocală din
Mi-e dor de cei care au plecat de langa noi, cei care nu mai sunt. Imi pare, uneori, ca imi sunt mai aproape decat toti cei prezenti, concreti. Mi-e dor de ei si ii intrezaresc
Poezia, fara a se stradui foarte mult, lasa impresia, prin intermediul unor simple cuvinte, asezate dupa o logica aparte, ca ne sporeste cunoasterea a ceea ce suntem, dar in fond, ea reuseste cel mult, dar
Se spune că timpul trece. E o remarcă obișnuită, pe care o avem la îndemînă mereu, o auzim des sau chiar devine un loc comun care se afirmă pe un ton dezertativ, renunțător, tributar lipsei
Rezultatele modeste ale sportivilor români la Jocurile Olimpice de la Rio care tocmai s-au ȋncheiat (România a ocupat locul 47 ȋntr-un clasament pe medalii ȋn care figurează doar cele 87 de ţări care au obţinut
Un autor japonez, Yukio Mishima, spunea că până și cel mai neînsemnat om din lume, având prieteni, devine important. Nu-i așa că are dreptate? Îmi plac oamenii care se știu înconjura de prieteni. Rostul prieteniei