Îmi plac oamenii care atunci când se roagă nu cer nimic, niciodată, ci doar își apleacă capul în tăcere, restabilind echilibrul metafizic al lumii prin recunoașterea zilnica a propriilor slăbiciuni.
În spiritul acestei credințe, ajută-mă Doamne sa ma știu ruga nu pentru a-ți cere ceva, ci pentru a-ți mulțumi.
Ajută-mă să mă pot ruga nu atât pentru mine, cât mai ales pentru cei neputincioși și slabi.
Ajută-mă să mă pot bucura întru totul de toate frumusețile lumii, dar mai ales de cele simple.
Ajută-mă să înțeleg că sunt mai bogat atunci când dăruiesc decât atunci când primesc.
Ajută-mă sa înțeleg că sunt mai puternic atunci când iert, mai mult decât atunci când pedepsesc.
Ajuta-mă sa nu fiu niciodată indiferent în fața rodirii unei alte inimi și a celor care, căzuți fiind, au nevoie de ajutor.
Învață-mă să prețuiesc virtutea nobilă a prieteniei.
Nu iți cer să îmi dai prieteni, ci ajuta-mă sa pot fi eu un prieten de nădejde.
Ajuta-mă ca înainte de a da transmite o lecție copiilor să pot asimila eu toate lecțiile lor.
Ajuta-mă să înțeleg că darul vorbirii este la fel de important ca darul tăcerii.
Și ca o ultimă rugăminte îți cer Doamne să îmi dai toate greutățile vieții pe măsura capacității mele de a răbda!
