Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
Rezultatele modeste ale sportivilor români la Jocurile Olimpice de la Rio care tocmai s-au ȋncheiat (România a ocupat locul 47 ȋntr-un clasament pe medalii ȋn care figurează doar cele 87 de ţări care au obţinut cel puţin o medalie) precedate de prestaţia lamentabilă a Naţionalei de fotbal la Campionatul European desfăşurat ȋn Franţa, ne-au silit pe toţi românii să ne cunoaştem bine locul pe care ȋl avem ȋn rândul ţărilor civilizate cu care ne place să ne comparăm. După această vară tristă putem trage fără niciun dubiu concluzia că nu există niciun termen de comparaţie ȋntre noi şi ei, cel puţin pe plan sportiv.
Din nefericire, societatea românească continuă să ȋnregistreze eşecuri pe toate planurile de ani buni, realitate care i-a făcut pe unii românii să fugă din România unde au crezut ei că ȋşi pot recăpăta stima de sine sub altă cetăţenie, iar pe cei care au rămas ȋn ţară să se resemneze sub diverse forme de un individualism strămoşesc greu de ȋnlăturat. Fiecare dintre noi ne-am găsit diverse căi prin care am reuşit să facem faţă acestei realităţi, ca nişte bolnavi cronici care ştiu că orice tratament ar urma nu fac decât să ȋntârzie un deznodământ ineluctabil. Şi ȋn mod regulat, această realitate ne-a confirmat că nu e cale de vindecare, fie prin rezultatele sportivilor noştri, fie prin rezultatele alegerilor locale, parlamentare sau prezidenţiale, fie prin tragedii ca cea din Clubul Colectiv care ȋn oricare altă ţară civilizată din lume ar fi declanşat o mutaţie de fond la nivelul ȋntregii societăţi.
Boala de care suferim noi românii este una spirituală şi nu se va vindeca, dacă vom continua să urmăm numai aceleaşi căi de ordin material al căror scop principal este banul, nici când românii ȋncă nenăscuţi vor compune viitoarea societate românească. Avem nevoie şi de o cale spirituală cu un cod moral care să pună elita intelectuală a acestei ţări ȋnaintea celei economice, care să răstoarne actuala scară de valori pe care societatea românească coboară ȋn loc să urce. Numai răsturnând această scară vom regăsi calea către acel spirit românesc care ȋn anumite etape istorice a ȋmpins ȋnainte acest popor. Patriotismul bun e cel care se identifică cu acest spirit pe care generaţiile actuale ar trebui să-l regăsească şi să-l transmită mai departe.
Căi spirituale sunt multe, depinde de fiecare pe care o alege.
Cei mai mulţi vor spune că ei deja au ales calea spirituală spre care religia i-a ȋndrumat. Ar fi bine dacă acest lucru ar fi adevărat nu doar la nivel declarativ, dar realitatea pe care societatea românească ne-o arată zi de zi ne spune altceva. Românul e religios doar de marile sărbători, două pe an, nu şi ȋn griul monoton al fiecărei zile. Nivelul moral şi de coeziune al societăţii româneşti nu este cel al unei societăţi ȋn care religia ar juca cu adevărat un rol binefăcător. Acesta este şi unul dintre argumentele care demonstrează că introducerea religiei ȋn şcolile laice nu s-a răsfrânt deloc pozitiv asupra societăţii româneşti, beneficiile fiind tot de ordin material de care s-au bucurat profesorii de religie şi clerul. Poate dacă clerul ar fi reprezentat de oameni cu adevărată vocaţie spirituală şi morală care să fie exemple de urmat, credinţa n-ar mai fi o formă fără fond nici ȋn rândurile mirenilor.
Alţii vor spune că urmează diverse căi spirituale practicând activităţi artistice şi intelectuale, fără a fi neapărat persoane religioase. Dar ca pondere sunt ȋnsă prea puţini ca tipul acesta uman să poată declanşa o reacţie ȋn lanţ de care să se molipsească toată societatea românească. În plus, au şi dezavantajul că acest tip uman nu este promovat ȋn România ca model de urmat. Ca să verificaţi nu trebuie decât să deschideţi televizorul şi să citiţi mass-media românească online.
Nu trebuie stabilită o ierarhie ȋntre căile spirituale de urmat. Ele trebuie doar urmate cu adevărat, adică să aderi cu toată fiinţa la ideea care se regăseşte ȋn toate: pune partea spirituală a vieţii mai presus de cea materială.
Dacă ne vom educa copiii ȋn acest spirit, ȋn familie şi la şcoală, noi fiind primul lor exemplu de urmat, atunci România va arăta cu mult mai bine ȋn viitor. Şi vom fi iarăşi acolo ȋn faţă ȋn clasamentul pe medalii la Olimpiadele Viitorului.
