Un amalgam, o simfonie de simțuri, o inimă ce bate în surdină și care miroase a viață. În viață totul are miros, un parfum care te învăluie. Un vânt, o ploaie, o floare... Chiar, eu
Tu știi că toate-ncep cu tine Chiar dacă uit și nu îți spun, Umbra-ți sărut și mi-este bine, Curat mi te iubesc, nebun. Te port prin har ca talisman În partea stângă de la piept,
Ştiu. Astă noapte n-ai dormit acasă, Când stelele-şi făceau veacul pe străzi, Rupând din noaptea strâmbă de grimasă, Mii de petale albastre, albe, verzi. Ştiu. Asta noapte n-ai putut s-adormi Şi ai fi vrut să
Picură peste mine cuvânt auzi-mi glasul în noapte picură peste mine lumină nori de vată de zahăr sădește-mi iubirea-n plămâni udă-mi inima cu răsărit, picurăte-n mine-n cuvânt. Picură-ți Eul în Eul meu picură-ți tinele-n mine
în lumea firelor de praf evanescenţe rotitoare în jurul veşnicei robii nu vom afla nicicând repaus nici vreun răspuns pentru iubiri frumoasa mea durere zâmbitoare vom şti doar ce-am ştiut întruna cum am plecat făr-a
Dragă domnule D.F. Azi te-am uitat si nici nu mai știu Nu ai cuvinte, nici timp să-ți mai fiu Foc, cer și apă In alte povești Nu am cuvinte dacă tu nu mai ești Totul
Mi-a spus cineva ieri că viața noastră atîrnă de un fir de ață. În diferite împrejurări, cu timp sau fără de timp, facem echilibristică pe un fir atît de subțire, încît și noi ne mirăm
Cad fluturi Cu aripile întinse deasupra timpului, Căci nu găsesc floarea inimii La marginea câmpului, Sau în mijlocul patimii, Sau pe cărările visului. Atârnă la jumătatea unui gând pur Țesut din iluzii și speranțe Și-un
Cineva, dar nu ştiu cine mi-a-nchis verile în tine. Când mi-e toamnă-ţi caut zarea, ochii, ceru’,-mbrăţişarea şi-mi plimb paşii prin fâneţe ca în plină tinereţe. Doar fiindcă te ştiu aproape ploile-mi descresc sub pleoape, vântu-n
România nu este a voastră, a celor puțini și vremelnici care vă bateți joc de ea, nu este a voastră, a celor care o subjugați, a celor care, în mod sistematic, cu rea credință, ați
E ca si cand n-as fi, Daca nu esti cu mine. Cum sa mai pot croi, Cand haina mea-i la tine? Sufletul sa-ti imbrac De teama sa nu ingheti, Surad, raspund dar tac, Tacerii tale
E interesant cum prin intermediul cuvintelor, oamenii au posibilitatea de a da voce lumii lor interioare. De a-și împărtăși povestea scăldată de valuri, uscată de soare și trăită pe poteca timpului. Fiecare om ascunde în
Eu nu-mi doresc mai mult - de ce-aș minți ? - dar îmi doresc – iubindu-mă cum știi – să-mi umpli clipele cu veșnicii și-apoi golindu-le pe toate să te iubesc de la-nceput - dacă
Lion. Spectatorul merge la cinematograf nu numai pentru divertisment, pentru plăcere ori pentru a evada din cotidian, ci și ca să se "purifice" /catharsis. Este foarte posibil ca mulți dintre spectatori să-și amintească un episod
Sunați, vă rog, spitalul de urgență, Nu mă mai pot opri din tremurat- Și lacrimile curg cu insistență- Eu cred că sufletul mi-e fracturat. Chemați urgențele interstelare Cu îngerii la borduri pregătiți, Și medicii cu