Suflete naufragiate in apele intunecate ale singuratatii plutind spre nestiutul sfarsit in cautarea insulelor dragostelor Acolo unde infloresc pustiurile si vorbele aruncate in mare Cenusa ta ma poarta spre dincolo si marea amara Nu stie
Safir inestimabil Blue ciel pătimaş Boboc de angelic iris Pătrund prin ei Abis al inocenţei tale Albastru infinit al unui suflet pur Îmi dau fior de patimă ingenuă Pierdut mă simt,în valuri de speranţă Aş
Eminescu și eu, două entități întârziate: El, romantic întârziat, Eu, poet întârziat! Dar amândoi, căutându-ne Patria ideală, Ascunzându/ne timpul: El cu obstinație-drapel, Eu cu fluturi-drapel, Cu căluți-verzi-pe-pereți – drapel. Eminescu și eu ne-am întâlnit, Când
M-am întrebat mereu... de ce oameni îşi spun unii altora durerile? Poate că astfel ele devin mai mici şi sunt mai uşor de purtat, iar pe moment pot chiar să dispară. Și totuşi, o durere,
M-ai găsit cu ochii deschişi şi te-ai furişat în ei, alunecând până în inimă. Acolo dragostea mea te-a înconjurat aşa cum marea îmbrățișează o insulă. Să închid ochii şi să te păstrez în inimă? Dar
Luna spune… nu apune, haide, fugi cu mine-n lume Stiu carari ascunse, multe, doar de mine azi vazute, Hai sa mergem impreuna Sa nu spuna lumea buna cate-n stele si in luna , Catre soare
Trist este sa fii fericit Dar si mai trist este sa fii grăbit Prin viaţa asta de-o furnică, Unde robit-ai fi de-o muncă, Si îndoit de treburi grele, Care te obligă sa uiti de tine
Ani de zile am fost balanţă între uşor şi greu,echilibrul între simplu şi complicat, ani de zile am dus o lupta cu mine pentru alţii, să aduc linişte, să susţin, să ridic, să arăt că
te văd în lucruri și mi-e dor să-ți fur doar o privire. te văd pe stradă și în suflet te văd și dintr-o mie. știu că din azi îmi furi o clipă și că din
Nu te ating , nu mă atingi... nu te cuprind , nu ma ajungi… Lumina mea cădea pieziş şi galbenă, din felinare Pe drumul care pân' la urmă Înconjurat de sălcii goale Acoperea cu praful
Visul unei nopţi de vară. Pe scena din Sala Mare a Teatrului Național din București, în cea mai recentă premieră (decembrie 2015), erotismul se revarsă din preaplinul piesei Visul unei nopţi de vară, precum lava
Dac-aş ciopli un gând, mi-ar plăcea să fie al tău aş descoperi în el esenţa unui suflet bogat şi împăcat cu sine fiecare literă ar avea culorile inimii şi a cerului luminat de culorile curcubeului,
Pădurile se nasc la poarta către stele, Ascund la pieptul lor și pasul, și cărarea. Adună legănare, dar și foșniri rebele; Prin cântecul din sevă, alintă resemnarea. Fântânile se nasc la geana gliei plânse, Când
Unul dintre cei mai cunoscuţi artişti români pe plan mondial, coregraful Gigi Căciuleanu pregăteşte o nouă premieră: "l’Om DAdA", spectacol de teatru coregrafic care va fi prezentat la sala Atelier a Teatrului Național București pe
Tu ești un pas, eu sunt o urmă, Tu ești un tot, eu o fărâmă, Tu vrei să pleci, eu aș rămâne, Tu poți să spui, eu n-am ce spune. Tu ai pretenții, eu am
