aseară mi-am rănit cel mai bun prieten cum? am spart oglinda în care mă uitam și regret că nu au existat nici timp nici trecere în ochii lui pentru a-l putea plăsmui ca pe un
Tu și ea. Ea și alții. Aștepți lumea. Lumea te așteaptă. Tu cum o visezi. Ea cum te visează. Întâlniri Tu așa cum crezi că te vrea Ea așa cum crede că o vrei. A
Cad tăceri triste peste noi, Ne-am tras obloanele la suflet amândoi Şi ne bunghim printre zăbrele, Poate ne vor ocoli tăcerile. Aşa ştiam că fac ades nebunii, Ascunzându-şi astfel dorinţele de ochii lumii. Cu ce-s
eu stiu cand esti... si ca eu sunt... si ca esti fericita, si acest gand ma poarta pana mai tarziu un cioclu, plictisit, ce stramba din calcaie hranind incet rindeaua din lemnul ce-am sa fiu.
O serie de fotografii frumoase. Fotograful american Jim Brandenburg a realizat în statul său natal, Minnesota, câte o fotografie pe zi, timp de 93 de zile. Până aici, nimic deosebit. Doar că Brandenburg a realizat
Am mâinile reci, bolnave Sunt însetate de tine, Vor să-ți străbată cărările Să-ți prindă visele Să le ia cu ele Pe sub umbrele. Am mainile reci Vii? Le-ncălzești? Mi-au amorțit de la timpul trecut Ce
M-a inundat tăcerea lacrimilor plânse prea târziu, iubirilor rănite şi uitate, dragostei mele ciudate. M-a inundat tăcerea singurătăţii mele negate şi dorinţei mereu accentuate de-a simţi liniştea lunii şi de-a nu cădea în mijlocul furtunii.
Așa, de prânz. Un video menit să vă stârnească pofte: diferite produse de panificație în timp ce se coc. Ei, ce ziceți: vi s-a făcut sau nu poftă?
Mă întrebai când am să-ți spun că te iubesc. Dar înainte ar trebui să știi… Sub tălpile mele îți iau dorurile călare șă-ți străbat lumea. Sub tălpile tale cuvintele mele se îndeamnă de fiecare dată
Ploile mi-s gânduri plânse, Frunzele mi-s culori strânse, Dorul mi-e adânc pitit, Tu mi-eşti visul neîmplinit. M-ai pierdut prin cuvintele nespuse, Ne-am depărtat de vis, Ne-am afundat în braţele Aceluiaşi abis. Necuvintele, nespusul, Neprivitul, nepătrunsul,
Îmi pare rău c-am gustat primăvara, Și primăverii îi pare de mine, Înecăm întrebări și destine, În tăcerea singurătății străine, ce umple cămara, Pereții spoiți cu minciuna ca mâine, Flori vor răsării în fereastră, Muțenia
Tu îți mai amintești de prima ta ploaie? Cu timpul... Cu timpul înveți că ploile sunt la fel de diferite ca sufletele oamenilor. Există ploi calde și senine și există ploi reci și mohorâte. Există
Primăvară de minciună Nopţi adânci pierdute-n lună Vis nebun ascuns în plete Ciugulit de un erete Vis sărit din rime albe Şi scăldat în verbe calde Fugi şi las’ să mor uitată Lasă-mi drumu-nchis în
Există oameni care ne împietresc inimile, iar alţii le topesc sau le înalţă. Inima devine astfel nodul unor legături, văzute sau nevăzute, nu numai cu lumea, dar şi cu cei din jur. Binecunoscutul "sus să
"Paradoxal, pentru a ieşi la lumină trebuie să ieşi din lumină... condiţia este să ştii foarte bine ce vrei să vezi. Iar pentru asta e nevoie de curaj." Textul Umbre. Un studiu, montat recent pe scena