“Sunt 400 de ani de sonete… Si inca suntem aici.”

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Behind the scenes

Ajunse în culise și curioase să aflăm ce se întâmplă “behind the scenes”, am pășit ușor parcă să nu stricăm ceva. Nu mai semăna cu ceea am văzut mai devreme. Pe scenă era Francis Reinhardt, un om deschis și binevoitor să împărtășească povestea lui, fără să se intereseze cine suntem sau de ce suntem curioase. După câteva minte am realizat că stăm de vorbă cu coordonatorul spectacolului, mâna dreaptă a lui Robert Wilson. Francis Reinhardt  este intermediarul între Robert Wilson și Berliner Enssemble și ne-a “condus” în culisele spectacolului Sonete. Iată cele aflate.

Francis Reinhardt lucrează de 30 de ani cu Robert Wilson. Pentru că a luat contact cu teatru foarte devreme, la vârsta de 16 ani, și a înțeles că nu va putea să trăiască din asta, a preferat să termine facultatea de limbi străine, cu specializările engleză și germană. După finalizarea studiilor a plecat să lucreze în America pentru festivalul Shakespeare. Datorită faptului că putea să vorbească două limbi a devenit asistentul lui John Malkovich, care la vreme respectivă lucra cu Robert Wilson. Întâlnirea cu regizorul american a avut loc întâmplător. Wilson a venit pe scenă, unde se afla și Francis, cu o problemă de decor și pe care acesta din urmă a rezolvat-o. “Am simțit că locul meu e aici, în teatru ( și se uită repede în jur și cu o expresia a feței caldă)” după cum ne-a mărturisit. Toate detaliile de tehnice le-a învățat pe parcurs: “Robert Wilson venea cu o problemă și (el – n.a.) a trebuie să o rezolv”. Astăzi, el este cel care explică celorlați cum trebuie făcute lucrurile pentru ca spectacolul pregătit, să satisfacă gustul “precis” a celebrului regizor. Francis Reinhardt este omul care pregătește opera, iar maestrul pune la sfârșit magia. Totul se petrece ca în atelierele renascentiste ale pictorilor. De acum îl cunoaște foarte bine pe Wilson și știe când va accepta condițiile de lucru propuse de un teatru și când nu.

Așa s-a întâmplat și în Craiova. A venit în “inspecție” pentru a vedea cum poate fi adaptată sala la cerințele tehnice ale Sonetelor  „în cea mai friguroasă zi”, 31 ianuarie. În comparație cu teatrul unde joacă Berliner Enssemle, Teatru Național din Craiova “Marin Sorescu” a fost etichetat ca fiind “normal”. Forma scenei este cea care a ridicat probleme acestui spectacol, având o adâncime cam mare . Un alt lucru ce a fost contrar așteptărilor a fost deshiderea echipei craiovene de a găsi soluții la nevoile germane. Au fost situații care au presupus chiar aducerea unui inginer de la facultate pentru a verifica rezistența câtorva soluții improvizate. “Robert Wilson este precis în detalii, iar ei (echipa din Craiova – n.a.) au zis da la tot”.  “Vi se întâmplă deseori să vi se răspundă da cu atâta ușurință?” “Nu prea. De obicei există un mic conflict, aici (în Craiova – n.a.) nu a fost cazul”.

Sală plină și aplauze la scenă deschisă

Tot echipamentul necesar susținerii spectacolului a fost adus în patru tiruri și a fost montat pe parcursul a 5 zile. Pentru a susține spectacolul Teatrul din Berlin a adus: decorul, lumina, sunetul, o orchestră închiriată special. Ce au „împrumutat” de la români a fost o parte din echipa tehnică pentru a-i ajute la montarea și demontarea celor aduse. Ca orice treaba bine făcută, Teatru Berliner a pus la dispoziția publicului cu un stand cu materiale contra-cost și un altul cu materiale gratuite. Ce mi-a plăcut în mod deosebit la materiale promoționale a fost ideea de „ceva prețios”, senzația că dețin caietul personal al regizorului, în care găseam schițele decorurilor propuse de regizor, tăieturile pe care le-a suferit textul. Modul cum erau așezate cele două-trei reflectoare în jurul unui simplu stand, parcă prevesteau atmosfera spectacolului.

Francis petrece foarte mult timp în teatru, dar și pe drumuri între teatre. A venit din Brazilia, oprindu-se în Olanda, o săptămână în București, după care se va îndrepta din nou către Brazilia. El știe când intră un decor, când se aprinde o lumină și care lumină trebuie să se aprindă. El ține locul lui Robert Wilson când regizorul nu este prezent personal la reprezentații. Dacă în prima seară a fost spectator alături de „Robert Wilson care a venit pentru că este Craiova”, în cea de a doua seară a lucrat. De pe o zi pe alta, decorul a suferit unele defecțiuni care au necesitat supravegherea sa directă. Chiar dacă își face treaba bine, ne amintește că este om și nu toate lucrurile țin de el. La producerea spectacolului Sonete  au fost implicați  aproximativ 89 de oameni, însă la Craiova au venit doar 61 de persoane.

Voi încheia prin a aminti cuvintele lui Silviu Purcărete: “Realitatea nu mai contează câtă vreme e povestită. Mai mult realitatea nu există decât dacă e povestită”. Au trecut „400 de ani de sonete și încă suntem aici”… Și încă cu sala plina și aplauze la scena deschisă.

Vă reamintesc faptul că spectacolelor jucate în Craiova, nu se suprapun calendaristic cu programul festivalului în București care se va desfășura între 30 aprilie- 12 iunie. Pentru că în cadrul festivalului, la Craiova, am avut ocazia să văd și spectacolul Romeo și Julieta jucat de Teatru din Vilnius, vă îndemn să mergeți pe 1 mai, la teatrul Bulandra, începând orele 18.00, când va fi reluată piesa menționată.

Foto credit Adi Bulboacă

Cristina Toderas

Cristina Toderas Twitter | Facebook | De același autor

Este în căutarea unui lucru fără formă. Pentru că nu știe cum arată acel ceva, face pași mici către el. Până să-i dea o definiție, se bucură DE și ÎMPREUNĂ oamenii din drum.

Recomandări

Un comentariu

  1. christine

    Frumos articol si plin de detalii si de parfum de scena! Mai vrem asa astfel de articole! Felicitari! 😉

Adaugă comentariu