Poveste despre poveste.
– Atunci când vei crește mare, mi-a spus. Atunci când vei crește mare vei putea călători oriunde îți dorești. Te vei putea cățăra pe munți, până la nori. Și vei putea zbura deasupra lor, spre alți munți și spre alte zări, în păsări mari, din oțel.
Atunci când vei crește mare te vei putea scălda în toate oceanele lumii și vei putea alerga prin păduri pe care nici nu ți le imaginezi. Vei întâlni oameni de poveste și vei auzi povești despre oameni, îți vei hrăni sufletul cu priviri și vei privi sufletele cu alți ochi, te vei îndrăgosti și reîndrăgosti.
– Și ce trebuie să fac pentru toate acestea?, am întrebat.
– Trebuie doar să crești mare, mi-a răspuns.
– Dar eu nu vreau să cresc mare! Eu vreau să mă cațăr pe munți și să zbor, să mă scald, să construiesc castele de nisip, să râd și să ascult povești, să iubesc și să mă simt iubit. Eu vreau toate acestea, pe toate le vreau, dar vreau să rămân copil.
***
– Atunci când vei crește mare vei plânge și vei fi plâns, mi-a spus.
Și atunci m-am maturizat.
***
(o fetiță își ia la revedere de la suzeta ei)
