Cînd eram în școala generală, am văzut pentru prima dată o carte de vizită. O fată își scrisese, pe un bilețel de hîrtie, cu o caligrafie îngrijită, de jurnal de adolescentă, numele, adresa și numărul
Durerea, o senzație în fața căreia nu primim scutire de la viață. Simpla sa prezență este consumatoare de energie, de viață, de dorință. În prezența ei uităm să mai visăm, uităm să prețuim viața fiind
Omul… o ființă care îmbracă o conștiință. Care calcă în picioare pământul care îl adăpostește. Atâtea civilizații, atâtea adevăruri și niciunul absolut. Atâția inventatori, descoperitori și toți deveniți eroi doar după moarte. Oare poate omul
O privesc cum își scoate capul printre firele de iarba și îmi zâmbește. Mă îmbie să nu trec în grabă pe lângă ea, să mă opresc. Păpădia, floarea care ascunde în ea copilaria. A mea.
Știu, din perspectiva creștinului, Învierea lui Isus nu este doar o poveste, ci rațiunea supremă a creștinismului, modul triumfal al întâlnirii dintre uman și divin. Nu știu cum alții cum sunt, dar eu, gândindu-mă la
Şi aşa fericiţi veţi fi... "În general s-a împământenit între noi, creştinii – vorbesc de creştinii mai superficiali – să luăm în derâdere sărăcia cu duhul şi să spunem: acesta e sărac cu duhul, e
Șapte minute de film, zeci de premii în festivaluri și o poveste de viață pe care ar trebui să o vadă fiecare dintre noi. Un film în care fiecare dintre noi se va recunoaște... Alike
Nu există moarte mai cruntă decât moartea interioară. Un război care lasă urme pe toate potecile. Și noapte. Un război în care noi suntem comandant, soldat sau îmbrăcând oricare altă haină din această structură. Pe
Cât de mult am așteptat verdele ăsta crud și viu, adus parcă pe aripi de curcubeu dintr-o insulă îndepărtată și neumblata vreodată de umani care să-i întineze culoarea! E drept, s-a născut încet, cu teamă
Am pătruns multe cărți, citindu-le, unele, cele mai bune, m-au pătruns și ele pe mine, reușind să întârzie instalarea sobră a omului matur în mine sau, altfel spus, să păstreze, în ceea ce sunt, cât
De după fereastră îmi cântă primăvara. Mă îmbie să mă așez și să o privesc, să simt cum razele soarelui încălzesc totul în jurul lor. Universul și sufletele noastre. Sub mângâierea lui totul înmugurește, înflorește,
E greu să întelegi rolul pe care îl au sau l-au avut oamenii alături de care ai scris și scrii capitole terestre. Ai vrea să dezlegi misterul, să înțelegi de ce intră și de ce,
Tendința aceasta perfecționistă umană, ridicată la rang patologic, și-a făcut lăcaș de cult în mintea noastră iar noi îi suntem adepți de avangardă. Trăim cu ea în sânge și nu ne dăm seama că are
Setea noastră de a avea acces la produse și servicii care odată stârneau dorința de a le avea și noi precum alții a fost stinsă de globalizare. Lanțuri mari ne-au împânzit pământul, care mai colorate,
Mulți cunoaștem, din gravurile lumii, celebra Mîini în rugăciune a lui Dürer. Istoria acesteia este una cutremurătoare, plină de sacrificii și dragoste; este una din expresiile de iubire absolută de care sîntem noi, oamenii de