Uneori, a trăi înseamnă a trăda... Viaţa este o trădare; oricine are sufletul nemuritor şi a primit viaţa e un trădător. Nu există o formă de viaţă care să poată satisface postulatul nemuririi. A trăi
World War Z (2013) - blockbuster apocaliptic, dar bine-uns. Cândva doar un gen transgresiv, ce se adresa unui public de nişă, filmul cu zombie a suferit modificări mai ales după ce Danny Boyle l-a recitit
Porţile fericirii ne sunt încă deschise dacă mai avem o anumită disponibilitate, o fărâmă de răbdare şi nu ne pierdem speranţa. Omul învaţă şi din încercările prin care a trecut, dar nu nu mai atât.
Ne place mereu să-i depănăm povestea, începută ca o profeţie în miez de iarnă şi sfârşită aici, pe pământ, într-o zi de vară. Putem să credem că Eminescu e o lacrimă vie, putem să visăm
Accesul fiecăruia dintre noi la propria identitate este, la urma urmelor, dureros și surprinzător de mărginit. Oricât am crede în educație, perfecţionare, maturizare, evoluţie, influenţă benefică, oricât efort am depune pentru a ne cizela eul,
Câteva gânduri despre "adolescentul etern". Nici nu se cicatrizaseră bine rănile după cel de-al doilea război mondial, în care natura umană îşi dezvăluise faţa hidoasă de sub fardul de civilizaţie şi când reperele morale fuseseră
Crochiu de personaj. A existat o vreme în care cine alegea să devină medic, profesor, cercetător, chiar dacă nu ajungea celebru în profesie, avea, totuşi, un statut de invidiat. Astăzi, miturile care-au prins foarte repede
Maleficent - poveste oximoronică. A fost nevoie de apariţia unui curent postmodern care să acorde o şansă personajelor negative din cultura pop; după incitanta relectură a partiturii Maşterei (The Queen) din Mirror Mirror, realizată de
O lume fără copii ar fi ca un cer fără îngeri. Fărâma de puritate ce ne luminează existenţa o datorăm tocmai copilului fără vârstă care ne însoţeşte întreaga viaţă. Uneori, pentru om, uitarea este necesară,
The Best Offer - briliantă reflecţie despre arta mistificării. Oriunde s-ar afla, în artă, ca şi în viaţă, aparenţele înşală. Regizorul Giuseppe Tornatore (Cinema Paradiso, 1988) filmează cu eleganţă o paradă amoroasă, prin uşa întredeschisă
Există jucării ale închipuirii care se încăpăţânează să migreze din orizontul fericirii copilăriei în viaţa noastră de mai târziu. De obicei, aceste jucării ale închipurii vin din "ţara minunilor", născută din poveşti, sunt bucăţelele vitraliilor
Lecţia lui Robinson Crusoe. Există singurătăţi asumate, fortuite, impuse, singurătăţi morbide, singurătăţi "colective", singurătăţi "creatoare", singurătăţi goale, fără miză; există singurătăţi cu sens şi singurătăţi vulgare. Toate par a avea, la capătul lor, un "ceva"
Deşi poate părea un paradox, nevoiţi să dialogheze, oamenii au ajuns să monologheze. Fiinţe sociale, oamenii trebuie să colaboreze în strădania lor de a transforma natura pentru a obţine un mediu prielnic. Există o relaţie
Înger, îngeraşul meu... Îngerul păzitor este una dintre primele făpturi ale imaginaţiei infantile, invocat şi întreţinut de părinţi şi, mai ales, de bunicii posesorului. I se asigură prezenţa la datorie prin chemarea matinală cu o
Crochiu de personaj. Timpul trece, miturile rămân ca o frumoasă poveste… umbre pe pânza vremii. Dacă Falstaff constată că onoarea nu-i bună nici de mâncat, nici de băut, Don Juan se amăgeşte că-i poate lua