Crochiu de personaj.
Timpul trece, miturile rămân ca o frumoasă poveste… umbre pe pânza vremii. Dacă Falstaff constată că onoarea nu-i bună nici de mâncat, nici de băut, Don Juan se amăgeşte că-i poate lua în râs, din când în când, pe cei consecvenţi, zâmbindu-le ironic. Veşnic neliniştit, Don Juan, aflat într-o permanentă căutare, nu-şi găseşte nici odihna, nici fericirea, rămâne eternul pribeag, cuceritorul funciarmente nestatornic. Dragostea de care este mistuit se dovedeşte, de fiecare dată, instabilă. Paradoxul lui: cucereşte fără să posede niciodată. Elanul său se stinge ca un foc de paie.
Mitul este înveşmântat de modernitate cu haine noi şi se transformă în clişeu. Aşa se naşte, din paginile cărţilor ori din ecranizări ale acestora, un personaj cu trup atletic, cu o privire incitantă şi cu-o alúră de sex-symbol – amantul de profesie (gigolo, însoţitor).
Stereotipul din lumea filmului pare a fi obiectul unei iubiri imposibile (aducătoare, ca şi în cazul lui Don Juan, de frustrări). Victimele acestui “profesionist al iubirii” sunt doamnele trecute binişor de prima tinereţe, “inimile albastre” sau “sufletele candrii”. Dacă mitul, din literatură, îl perpetua pe Don Juan ca pe un ins devastat de pasiuni amoroase, stereotipul îi consolidează unui gigolo statutul de rebel al convenţiilor burgheze, dar şi de mare profitor al unor beneficii materiale. Imaginea de haiduc moral şi sexual, imagine aproape nietzscheniană, se datorează şi scrierilor lui Jean Genet, William S. Burroughs ori John Rechy (printre mulți alții).
În pelicule, apare ca o prostituată de sex masculin în jurul căreia îşi flutură aripile stoluri de gureşe păsărele (American Gigolo, The Roman Spring of Mrs. Stone), iar dintre filele cărţilor, se desprinde imaginea unui seducător sofisticat, cu o profesie liberală (actor sau scriitor – Sweet Bird of Youth şi Breakfast at Tiffany’s).
În anii 2000, cultura populară şi-a diversificat eroii cu tipul de gigolo dependent de narcotice precum cel din filmul Requiem for a Dream sau homeless din pelicula Spread.
În orice tipologie s-ar încadra, diversele ipostaze în care apare, el este amantul sentimental cu moralitate îndoielnică. Securitatea financiară, statutul social ale acestui bărbat-obiect, incertitudinile sale legate de iubirea ca formă de posesie, libertatea sexuală sau indiferenţa morală au modificat mitologia actuală.
Comerţul spiritelor precede, aşadar, comerţul cu obiecte.
