Îndeobște, sângele se linge. Cărarea lui e îndesată de viaducte, alea în care tulpini gelatinoase își cazează seul inflorescent, cărarea lui are tronsoane lipite cu limba, unele de altele. Când eram mici lingeam și așa
Câte coaste are omul? De una se mărginește oceanul… De alta cerul se anină; Undeva se nalță scăldată în zorii însoriți o biserică, Inimă în care viața capătă sens, dobândind putință… Și încă, femeia, lipită
Mușcătură împoftată direct în malul largului, acolo unde dâra trăită irizează în furnicături decolorate. Așa ne sorbeam antebrațul noi, cei cu răspunsurile ne-ntrebate, ca în copilarie când ne făceam ceasuri de mână din urme reziduale
Vei veni-n zori de ziuă, vei veni în amiezi, de departe, de-aproape, vei veni să mă vezi cum mă scaldă cascade, cum mă biciuie ploi, cum mă leagănă umbre și mă trag înapoi, cum mă
Scriam mai demult că oamenii sunt precum bărcile, iar uneori precum păsările, precum marea sau lacurile liniștite. Precum cerul sau pământul. Depinde din ce am fost olăriți și cum am permis vieții să ne modeleze.
Blândețea Politețea și cuviința ține de respectul a priori acordat semenilor noștri și omului în general, ca ființă ipotetic respectabilă, și este compatibilă cu o răceală a sentimentelor sau mai exact cu o neutralitate a
Bianca își aruncă precipitat și ultima valiză în portbagaj. Îl trânti cu un gest pierdut, automat, aruncă apoi cheia în cutia poștală a proprietarului și acceleră în forță. Dădu tare drumul la muzică, să duduie,
Picioarele ni se strecurau unul în gura celuilalt ca în umede pedale de cursieră. Pe talpă ni se încrustau încă de pe atunci ombilice. Alergam hulpavi, înlănțuiți doar de linia garoului tot așa, unul în
Nu accepta critici de la cineva căruia nu i-ai cere sau nu i-ai cerut niciodată sfatul, dar mai ales, nu lăsa pe nimeni să îți spună cine ești și ce meriți! Numai noi știm cum
„Un balet cu inimile noastre”, „o revelație”, „splendid”, „uimitor”, „tulburător”, sunt cuvintele câtorva dintre sutele de spectatori prezenți pe 16 și 17 noiembrie în sala mare a Teatrului Național București, la cea de-a XXIV-a ediție
„Dance Me este o scrisoare de dragoste către Leonard Cohen și către lume, o conexiune de la inimă la inimă cu publicul. Vă invităm la o plimbare cu marele poet și compozitor, pe ninsoare, ploaie,