traversa în zbor cerul cu un cântec de departe, un poem din alt univers, metafore și flori galbene de sub copacul în care mi-am îngropat haosul din suflet și chiar dacă nu eu eram, i-am
E acelaşi albastru peste murgul meu alb ce aleargă nopţile în copitele-i de jar, vântul în coamă i se unduieşte ca inima ce bate în pânza corabiei când marea îşi adoarme valul în astrul hoinar.
E miezul nopții de insomnie, Noaptea romanticilor visători, E luna plină de poezie, De versuri care dau fiori. E noaptea puterii infinite Și luna este plină de secrete, Căutăm cărări spre lumi nedefinite, Ne împlinim
Îmi tremură trupul de emoție La gândul unor zboruri Ce mi-era teamă să le ajung “Dă dintr-o aripă, apoi din cealaltă. E atât de simplu!”- mi-ai zis Zâmbind boem Nu înțelegeai că aproierea ta îmi
Voi care plângeți noaptea Că-i plină de-ntuneric Cum de uitați de stele Ce se întrec cu timpul? Cum de lăsați să treacă Lumina dinspre ele Pierdută-n vânt himeric Cum e-mprăștiat nisipul...
Cercetătorii au aflat, Că noi suntem atomi prinși într-un conglomerat, Că un atom este 99,99999 energie Și 0,00001 materie. Un electron apare și dispare, Funcție de infinite posibilități și o stare. Când mintea într-o direcție
Dansam în ploaie. Mă priveai zâmbind cum îmi ţineam umbrela bucuriei deschisă peste umbră. Chicotind te-ademeneam în lumea nebuniei de-a fi doar noi şi-altfel măcar un vis. Ştergând din gânduri orişice-ntrebare, să înfruntam în doi,
Ești crudă și străină O sublimă mandolină, Căci ai inspirat... ignorând Chiar și războiul din Levant! Ce mai deții din neant? Poate o armă nucleară... binele tot sperând, De dorul Tău oftând... doar frunzele în
Se ia iubirea ca sentiment de analizat, i se admiră frumusețea, se așează cu grijă și când dai să o privești prin lentila microscopului: a dispărut! Și uite așa, iubirea te învață să nu o
Văd, pe zi ce trece, cum învăţămîntul superior de la noi este terfelit, ciuntit, anihilat sau redus la stadiul de "normă". Văd cum răsar universităţi şi cum se fac, peste noapte, formatori. Fabrici de absolvenţi
Mă întorc uneori în anotimpuri de suflet, loc unde-mi dorm amintirile despre oameni dragi, suflete care mă privesc dintr-un cer nesfârşit şi a căror urmă în viaţa mea nu se va şterge niciodată. Curtea bunicii,
Omule, cine ești și unde vrei să ajungi? L-ai avut pe Dumnezeu și L-ai trădat. Te-ai scufundat în plăceri și te-ai pierdut. Te-ai istovit în durere și n-ai învățat nimic. Ai înfrumusețat pământul și l-ai
Cea de-a patra ediție a Bucharest Art Week continuă până pe 22 octombrie cu două concerte, vernisajul expoziției War Correspondence, proiecții de filme documentare și de artă, toate pe subiectul anului acesta: războiul din Siria
Între noi e o toamnă dar ce toamnă, ca un cules de vii, ca un așternunt brodat de crizanteme, ca o reverență! între noi mai e și vară iar prin mine mai trec și acum
anotimpul ăsta aprinzând duminici peste respiraţii bete de culori, face toţi copacii ameţiţi de vrajă să recite-n taină versuri despre flori. trecerea luminii printre umbre tulburi face să îmi curgă sângele-ntr-un dor dezlegând şuviţe de