April 2016

Ochi de buhă albă Pe un fir de nalbă, Dor de gâză visătoare Poposit pe-o floare, Degete de spaimă Crispate pe-o haină Lepădată de-un copil... Si stătea umil Pe un tril de ciocârlie Aşteptând să 

Necuvintele se-învelesc în gesturi. Gesturile se lipesc de-un zâmbet şăgalnic. Zâmbetul îmi colorează povestea. Povestea mi-o scrii tu in fiecare zi. Azi ziua e îmbrăcată cu zăpadă. Şi-mi ninge cu noi începuturi, Începuturi prin necuvinte.

ne-am ținut atât de strâns, că iubirea s-a spart între noi ca un bibelou în menghină mi-ai spus că n-ai auzit nici pâs cu pași mici, înapoi tot mai înapoi și mai inaudibil însă rămășițele 

Valsul mării Strigăt viu Braţul tău e? Nu mai ştiu De mă cheamă Sau mă-mpinge Foc de stele Nu se stinge; Mări în cer Şi în secundă, Ochii-ţi pier Şi mă inundă! Către mine De-ai 

Mi-e dor de momentele cu tine, de bucurie, alinare Mi-e dor de cine simțeam că sunt, de siguranță, încântare Mi-e dor de lipsa de singurătate, de timpul petrecut în doi Mi-e dor de NOI... Mi-e 

Ingerii din noi, fi-vor toţi aproape, Unii mai curând, alţii mai departe… Caci veniţi pe lume de ei însoţiţi, Tot aşa pleca-vom, doar mai obosiţi. Am venit pe rând, intr-o lume-n care, Vom pleca la 

Când s-au deschis porțile, Hoarde străine au năvălit nemiloase, Au călcat în picioare ziua de ieri,de azi și de mâine. De atunci dorm cu porți încuiate, Cu toate cele patru cămări ferecate, De ochi zâmbitori,de 

se învârte roata fără mine și mă prind de mâna ta de-un deget rupt și putred de-o unghie roasă și scoasă din ochiul tău spart în galben de cuvântul meu mort ce zace pe buzele-mi