Când eram micuți ne jucam neîncetat. Desculți, uitam de foame, de sete, fugeam pe terenul de joacă de la bunici. Eram mulți, cu haine ce ne înghițeau cu totul, hoinăream cât era ziua de lungă.
Zi de zi, în universul spiritului trebuie să cucerești lumea și să o iei de la capăt – iată marele dezavantaj practic al culturii. E ca într-o relație unde, zi de zi, cetatea trebuie cucerită.
Ce frumos îmi zâmbești cu nebunească candoare, involtă, aș putea, nefiresc, s-ating, înălțat ca un zmeu, talpa lui Dumnezeu și-a cerului bolta!
În colțuri de întuneric, iubito, ne-aprindem, Suntem două chipuri de lut și unu-n total, Suntem triști, moi, fragili și-ncinerați De timp, de oameni și de-un pat de spital. Ne recompunem ființa împovărați de noi înșine,
Castelul părăsit de umbre ne așteaptă, Om cu inimă de smoală, unde ești? Dorințe arzătoare în mine se scaldă, Vuietul tăcerii să ne adăpostească. Răbdarea e la răscruce în întuneric Și gânduri răspândite în întreaga
De la mine ai învăţat cum să te scalzi în vise, Că poezia e o haină ce poate îmbrăca întreaga omenire, Atunci când nu mai înţelegi de unde vin şi încotro se duc Atâţia oameni
Un nou spectacol va intra în repertoriul curent de la Sala Studio a Teatrului Naţional "I.L. Caragiale" din Bucureşti - "Folia, Shakespeare & CO", prezentat de "Gigi Căciuleanu Romania Dance Company". Aşadar, începând cu 23
Tabloul perfect este cu tine la piept și o carte în mână Șoptindu-ți la ureche povestea de dragoste nebună, Cu rochia aceea de voal roșie, transparentă, Prin care-mi ghicești formele trupului tânăr, Cu cerceii lungi,
Și fiori reci se-nalță, Din sfânt sufletul meu Plutesc prin aer noaptea... Iar eu mă-nec mereu. Îngeri, cu aripi negre Cu tine vin agale... Se-nalță iarăși noaptea, Purtându-te-n delir.
Mă-ntorc cu faţa spre apus, Iar drum îmi fac pe strigăt de strămoş Să nu mă cauţi că m-am dus Unde-a cântat primul cocoş M-am dus să-mi caut răsăritul La început de drum – Când
Prin noi bătea un vînt cumplit şi ne ţineam strîns agăţaţi de stîlpii felinarelor, fluturînd ca nişte steaguri conspirative. În jurul nostru era cald, lumea deja se strînsese să se uite la noi, să-şi exprime
Oricine are, probabil din lecțiile de geografie din copilărie sau din filmele cu oropsiți care trăiesc în condiții vitrege, o oarecare oroare de deșert. Deșertul, sinonim în limba română din punct de vedere semantic și
Să mă condamn în turnuri de moschei la tras de limbă clopote-ortodoxe, în timp ce-n gări sordide se tund chei şi restanţieri se-mbată trist prin boxe. Să m-angajez la îngeri blonzi şi bruni pe post
Să te trezeşti în plină dimineaţă şi să constaţi că nu mai eşti tu, că nimic din cee ce faci nu se leagă de tine, că ceea ce spui nu este în deplină concordanţă cu
Nu mă pot decide care-i mai frumoasă, tu sau toamna... Cerul cu culorile lui la asfințit sau ochii tăi de chihlimbar, Frunzele aramii ce se mișcă alene sau buzele tale roze... Mireasma de toamnă revigorantă