Am iubit…
"Am iubit iubirea pură..." Am iubit de când mă știu Cerul verii, străveziu, Despletitele răchite, Curcubeiele pe stânci Ori pădurile adânci Sub ger alb încremenite. Mi-a fost drag pe bărăgane Să văd fetele morgane Ori
poezii
Gol…
O tristă poezie de dragoste. Ne-a părăsit lumina, culoarea ne-a uitat, Și șoaptele-și pierdură-nțelesul pe vecii, Și trupurile noastre în gol s-au destrămat Sub aiurarea nopților târzii. Și gândurile noastre trecură fără grijă-n Ostroavele-necate în
Fulg
O poezie pentru copiii mici și mari. Desfrunzit și prea bătrân, Tremură de frig gorunul. Au căzut și-ntâii fulgi Și l-am prins din zbor pe unul. Migălos lucrată-n fir, Floarea mică și rotundă S-a topit
Aur și umbră
O "inocentă poezie erotică". Coastele mele ascund o inimă sumbră. Rămâi în aur rotund. Nu intra-n umbră. Nu deveni aproapele unor zone funebre. Rămâi pe clapele dulcilor mele vertebre. Pe coastele mele de soare, acolo,
Și dă-mi acel sărut…
Un sonet de dragoste. Mă-mbii doar cu o cupă de dragoste? Eu cer Să urc iubirea toată, cum urci o înălţime: Sub orice pas să-i crească o nouă adâncime Şi-ntinderea-i cât lumea s-o-ncercuim cu cer.
Bucurie
De toamnă. Mă bucur să-mi umplu părul cu voi, frunze de toamnă, să fug prin pădurea nebună, căzând și râzând, și să-mi zgârii obrazul în scoicile voastre scorțoase... Mă bucur să-mplânt în toamna roșcată strigătul
Postfață la o iubire sfârșită
O frumoasă poezie de Nina Cassian. Există-ndrăgostiți fericiți care rămân împreună, și-al căror sărut proaspăt sună... Auziți... auziți... Există perechi fără moarte, în mișcare mereiee, cu-o formă a inimii, poate aparte, Semănând a metaforă, semănând
Țara de carton și vată
O poezie pentru copiii mici și (mai ales) mari. În țara ceea nu deosebești piatra de pasăre sau duh: sunt de vată și carton. Cine vrea își scoate sufletul, îl pune alături și-l privește ca
Dac-am uitat, iubito, cum te cheamă
Un frumos sonet de dragoste. Dac-am uitat, iubito, cum te cheamă Și cum se face ziuă-n ochii tăi, Ascunde-ți visul plin de vânătăi, Și nu-mi lua uitările în seamă. Prea mult colind pe-ntortocheate căi Și
Ce tânără și veselă erai
Îmi aminteai de îngerii din rai... Ce tânără și veselă erai Îmi aminteai de îngerii din rai Cumplit de albi și de frumoși trecând Cum numai razele subțiri prin gând De-abia întrezărită te pierdeam Ascunsă
Versuri de toamnă târzie
"Mă doare vara stinsă și amintirea ta..." Mâhnirile se lasă pe sufletul meu iar Ca negura de toamnă pe câmpul solitar. Grăbit s-aduna stoluri și pleacă undeva. Mă doare vara stinsă și amintirea ta. Fără
Toamna
O poezie de Otilia Cazimir. Trece vântul prin copacii goi Și zvârle cu castane-n noi. Dar în liniștea din umbra lui, Nu-i răspunde glasul nimănui. Doar o frunză-a mai foșnit, departe, Ca o filă-ntoarsă dintr-o
Înviere
O frumoasă poezie de dragoste. De când mi-ai pus capul pe genunchi, mi-e bine. Nu știam că ma voi vindeca de mine, cu tine. Vorbele, gândurile, împletirile crezusem că-mi ajung. Nu știam. Mi-au zvâcnit umerii,
Dulci brațe-nșelătoare…
Încă o poezie de dragoste. O, pleacă! Nu vreau ochii acum să ți-i privesc. Mai depărtați ca norul ce, dulce,-n zări plutește; Nici chipu-n care raze de aur se topesc, Nici mâna ta, nici gura
Sărută-mă
O poezie de dragoste. Sărută-mi ochii grei de-atâta plâns, Doar sărutarea ta ar fi în stare Să stingă focul rău ce i-a cuprins, Să-i umple de iubire și de soare. Sărută-mi gura, buzele-ncleștate Ce vorba