Noiembrie
Plouă stupid... Plouă stupid... Cerul îşi scutură Ca dintr-o ciutură Frigul lichid. Cârduri de ciori - Neagră pecingine, Flori de funingine Zboară sub nori... Plouă perfid. Şi-n doză minimă Picură-n inimă Neant acid. Plouă de
poezii
Cântec de inimă albastră
O cunoscută și frumoasă poezie de dragoste. Mai știi cum te strigam pe-atunci "icoana cu picioare lungi" veneai pe râu sau râu erai curgeai în mine până-n rai cu limba preschimbată-n bici vânam pe coapse
Declanșatorul de plăceri
Câteva zâmbete (și cel puțin un adevăr). Același vin - cu nobilă sorginte - În multe feluri poate fi sorbit Și poți ușor uita de cele sfinte Dacă, privindu-l, te și lași orbit. Cunoscători și
Scrisoare de bun rămas
Iubito, câtă lume între noi... Iubito, câtă lume între noi Numărători de ploi din doi în doi Și dintr-un ochi de dor necunoscut, Câte zăpezi pe buze ne-au crescut... Ascultă-mă și lasă-mă să strig Mi-e
Vară de noiembrie
Ca vraja basmului mereu să ardă... Iubito-mbogățește-ți cântărețul, Mută-mi cu mâna ta în suflet lacul, Și ce mai vezi, văpaia și înghețul, Dumbrava, cerbii, trestia și veacul. Cum stăm în fața toamnei, muți, Sporește-mi inima
Leoaica tânără, iubirea
Una dintre frumoasele poezii ale lui Nichita Stănescu. Leoaica tânără, iubirea mi-ai sărit în față. Mă pândise-n încordare mai demult. Colții albi mi i-a înfipt în față, m-a mușcat leoaica, azi, de faă. Și deodată-n
Ore de veșnicie
De dragoste, de dor... Mă tângui ca un stih din Psaltire, Gândul închinându-mi-l ție; Ore sarbede, ore de mâhnire, Ore de veșnicie. N-am sprijin, n-am argument; fără sens O inima-a altuia în mine mai bate;
Iartă-mă
O duioasă poezie de dragoste. Iartă-mă, te rog, tu, Cea-care-zâmbești. Știu că-mi atârnă iertarea În cornițele zâmbetului tău. Tu, Dulce-împlinită, iartă-mă. Iertarea mea e-n boiul tău de farmec, În ondularea mijlocului tău subțire, În grația
Ca o greșeală-n care-am stat
"Cum suntem azi, am fost și ieri, alții, tot alții"... Toamnă-n gradină, toamnă pe deal, Toamnă pe șes, Toată lumina prinde rugină, frunzele ies Sa se-nfășoare pe răsuflare și pe vedere Într-o cădere ca o
Un tânăr marinar, atâta tot…
Românul s-a născut poet. Deasupra-ți cerul se înalță și de pe el privesc în jos Sute de stele ce-l admiră pe bravul om prietenos. Dar cine ești tu, om puternic cu chipul ars de soare
Înserare de toamnă
De toamnă, de Nichita. Ziua alunecă, trăgând după ea prin fereastra joasă, culorile joase, de parca-ai fi împins-o cu mâinile subțiri pe care le-ai ridicat din îmbrățișarea mea. Steaua neagra a pletelor tale îmi răsare,
Noapte bună
O poezie pentru copiii de toate vârstele Noapte bună, noapte bună, Copilaș cu gura mică, Dormi sub razele de lună Și la cap c-o floricică. Mâine, când te-i deștepta, Razele din sfântul soare Genele ți-or
Seara de toamnă
O frumoasă poezie de toamnă. Ah! ce frumoase-s serile de toamnă! Prin frunze reci doar un fior adie; S-arată-n deal, cu faţa purpurie, A nopţilor fermecătoare Doamnă. Pe câmpul veşted tainic ea-mprăştie Strălucitoarea-i negură albastră,
Dans
Una dintre foarte frumoasele poezii de dragoste ale literaturii române. Versuri pe care mulți le știu doar cântate, pierzând astfel ceva din muzicalitatea și emoțiile pe care ni le-a dăruit prin cuvinte un mare poet
Dor
Da, exact: dor. Pentru ce-am plecat, Unde mă îndrept? S-au întunecat Sensurile-n piept, Dar o flacără Mă cheamă acolo Sub straturi de nea Și vreau să treacă Liniștea mea. Nicolae Labiș, Dor