Cu suflet, despre suflet. Această ființă umană este o casă de oaspeți: În fiecare dimineață, un nou venit. O bucurie, o întristare, o josnicie, O priză de conștiință trecătoare, toate apar Precum un oaspete neașteptat.
O poezie de Pablo Picasso. picătură cu picătură viu moare albastrul palid între ghearele verdelui de migdală la scara de roz Pablo Picasso (25 octombrie 1881 - 8 aprilie 1973) Pablo Picasso – Sărutul (1969)
Acea iubire... Acele iubiri... Aproape m-am dus la culcare fără să-mi amintesc cele patru violete albe puse de mine la cheotoarea pulovărului tău verde și cum te-am sărutat atunci și tu m-ai sărutat timidă ca
O poezie dintr-o vreme când oamenii știau să-și bucure sufletul, iar sufletul știa să se bucure de viață... Umblam cu pumnii-n buzunarele crăpate Și chiar paltonul îmi părea că-i ideal. Mergeam sub ceruri, Muză, și-ți eram
"Iubind prea mult, iubirea mea stă mută"... Cum văpaia cerului cunună Grăbește palida, învinsa lună Spre negrul ei abis, mai înainte De orice cântec de privighetori, - În fața ta frumoaso, n-am cuvinte; Tac dulci
O poezie de dragoste scrisă de Friedrich Nietzsche. Minune! Mai e-n zbor? Se-nalță și nu fâlfâie măcar? Dar cum de-i suitor? De unde-această forță, frâu și far? Lăsând viața jos, Trăiește-n slăvi, ca stele și
O emoționantă poezie de dragoste. Mă iartă! cea din urmă oară Ne întâlnim și mâna-ți țiu. Mă iartă! liberă poți iară Să fii, dar fericită nu. Știu, într-un val de-nfiorare, Cândva tu iar vei tresări,
O scurtă și frumoasă poezie de Friedrich Nietzsche. Da! Din ce mă trag iau seama! Ard nepotolit ca flama, Și mă mistui, mă frământ. Tot ce-apuc se face pară, Tot ce las ca scrumul zboară:
O frumoasă poezie erotică. cum stăm unul lângă altul sânii mei micuţi devin două ţuguiate delicioase turnuri făloase şi îmi îndes fierbinte iubiţenia pântecului în tine braţele tale sunt tinere; braţele tale mă vor convinge,
O port în inima mea... Îți port inima cu mine (o port în inima mea) Îți port inima cu mine (o port în inima mea) Nu rămân niciodată fără ea (oriunde merg mergi și tu,
Le ia pe sus orice boare de vânt... Bărbații-s făcuți din carne, Femeile - din oțel, Ar fi trebuit să fie invers, Dar Dumnezeu mai greșește și el... Femeile zic că-s din carne, Bărbații că-s
"A plouat pe mare cu flori din rai..." Mă uit la tine, draga mea femeie Și mi se face-n graba dor de tine. Când intri-abia-n odaia De zi și de lumină... Îngerul meu nu mai
O foarte frumoasă poezie. Doamne, atâta îți cer: Sângele meu să ajungă în cer; Pruncul meu să râdă mereu Lipit cu lipici de sufletul meu! Femeia mea să simtă că este Femeia cea bună din
O frumoasă poezie. Când o dragoste La care lucram mai demult Mi-a reușit, Atunci o trec pe curat, Pe inima altei femei. Natura a fost înțeleaptă Creând mai multe femei Decât bărbați, Pentru că ne
Învață... Învață de la apă să ai statornic drum, Învață de la flăcări că toate-s numai scrum. Învață de la umbră să taci și să veghezi, Învață de la stâncă cum neclintit să crezi. Învață