O emoționantă poezie de dragoste.
Mă iartă! cea din urmă oară
Ne întâlnim și mâna-ți țiu.
Mă iartă! liberă poți iară
Să fii, dar fericită nu.Știu, într-un val de-nfiorare,
Cândva tu iar vei tresări,
Doar auzind un nume care
A fost al celui ce pieri.Sunt vorbe cu tâlcuri puține.
Le-alungă cei mulți, cei trufași.
Dar ele sunt una cu tine,
Uitării nu poți să le lași.O raclă-s cuvintele-acele,
Trecutu-ngropat e-n străfund.
Doar doi înțeleg ce spun ele,
Doar doi de-un fior se pătrund.O clipă am fost împreună.
Alături vecia-i nimic;
Simțirile toate, într-una,
Le-am ars în sărutul unic.Mă iartă! fu scurtă iubirea,
Dar tu să regreți n-are rost:
Ce grea ne-a părut despărțirea!
Mai grea întâlnirea-ar fi fost.Mihail Lermontov
(15 octombrie 1814 – 27 iulie 1841),
Către…
