Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
“Iubind prea mult, iubirea mea stă mută”…
Cum văpaia cerului cunună
Grăbește palida, învinsa lună
Spre negrul ei abis, mai înainte
De orice cântec de privighetori, –
În fața ta frumoaso, n-am cuvinte;
Tac dulci cântări și mi s-aștern palori.Și când pe șesul gol, în seara pală,
Pe aripi aprigi vântul dă năvală
Și frânge trestii mari când le sărută,
Fiind chiar flautele lui de cânt, –
Furtuna pasiunilor m-a frânt:
Iubind prea mult, iubirea mea stă mută.În ochii-mi verzi, ca-n slovă tipărită
De ce eu tac, iar lira-i nestrunită?
Ne-om despărți… Plecând, te vei abate
Spre alte buze dulci, spre alte zări:
Eu voi chema nedate sărutări,
Și cântece rămase necântate.Oscar Wilde
(16 octombrie 1854 – 30 noiembrie 1900)
Silentium amoris
