Și dă-mi acel sărut…

Un sonet de dragoste.

Mă-mbii doar cu o cupă de dragoste? Eu cer
Să urc iubirea toată, cum urci o înălţime:
Sub orice pas să-i crească o nouă adâncime
Şi-ntinderea-i cât lumea s-o-ncercuim cu cer.
Îţi dau împărăţia cea făr’de vătămare
În care oşti şi arme sunt pururi de prisos…
Când aur, slavă, rugă cad, nu mai au folos,
Eu te răscumpăr morţii cu cântec şi visare!
Nu! Stelele şi sorii n-au nicio-ntâietate,
Sunt fructele luminii ce-a-sămânţat pustia…
Din ale noastre râvne-şi ia hrană veşnicia:
Noi cu o-mbrăţişare rodim eternitate…
Înalţă-ţi suflul, duhul… şi dă-mi acel sărut
Care-a-nceput pe gura celui făr’de-nceput.

Sâmbătă, 11 februarie 1956

V. Voiculescu
(27 noiembrie 1884 – 26 aprilie 1963)

acel-sarut

(foto)

Sorin Tudor

Sorin Tudor Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Recomandări

Adaugă comentariu