Merg ținându-se de mână... În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână Orășenii, pe trotuare, Merg ținându-se de mână, Și-n orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână, De sub vechile umbrele, ce suspină
Singurătăți... Nu mi te-arăți... Dragostea mea, ancoră grea, ține-mă strâns; toate mă dor: gura - de dor, ochii - de plâns. Vântul căzu - poate că nu, dar s-a făcut liniște-n cer, fără puteri, ca
În acea seară... În acea seară în care am făcut dragoste imaginară cu tine, nu am fost prudentă și, după un timp, mi s-a umflat mintea; să știi că, în urmă cu două nopți, cu
s-o dărui, s-o nărui?... Iată, corzile stelelor vuiesc lumesc, nelumesc Uite, semne se-arată în lume bune, nebune Şi tu, ce mai faci, dragostea mea? Umbra ta, spune-mi-o, cărui s-o dărui, s-o nărui?... Nichita Stănescu (din
Un telefon uitat și o adresă... Nici amintirea nu te mai păstrează De-aș vrea să-ți cânt m-aș poticni afon Ai fost o nebunie și o rază Rămâi un număr vechi de telefon. Aș vrea să
"C-așa mi-e viața — o goană,/ Și astfel durerile trec..." Trec anii, trec lunile-n goană Și-n zbor săptămânile trec. Rămâi sănătoasă, cucoană, Că-mi iau geamantanul și plec! Eu nu știu limanul spre care Pornesc cu
O frumoasă poezie de dragoste. Tu crezi c-a fost iubire-adevărată... Eu cred c-a fost o scurtă nebunie... Dar ce anume-a fost, Ce-am vrut să fie Noi nu vom ști-o poate niciodată... A fost un vis
De dragoste, din dragoste. Aș vrea cu tine să mă duc departe, La Polul Nord, sub cerul de opal, Când gheața mării clare se desparte În blocuri plutitoare de cristal. Desfășurând culorile-i spectrale, S-ar înălța
Trei scurte poezii de Giuseppe Ungaretti. "Sunt un poet, un strigăt unanim, sunt un ghemotoc de vise." Giuseppe Ungaretti (10 februarie 1888 - 2 iunie 1970) Astă-seară Balustradă de briză să-mi reazim astă-seară melancolia 22
O frumoasă poezie de dragoste. Ioana Maria, era o seară umedă de Februarie când ţi-am spus: vreau să merg cu tine pe străzi şi vreau să-ţi dau o floare. Aşa a început, oraşul în seara
O poezie pe care orice îndrăgostit ar trebui să o recite măcar o dată iubitei sale. De ce te temi? au nu ești tu cu mine? Las- ploaia doar să bată în ferești Las-
O foarte frumoasă poezie de dragoste. POETUL Tu ești o undă, eu sunt o zare, Eu sunt un țărmur, tu ești o mare, Tu ești o noapte, eu sunt o stea Iubita mea. IUBITA
Două poezii de Valentin Nicolau. pe când noaptea începuse să se lase păcălită de dimineață iar umbra să-şi poarte întunericul pe când șoapta se ridica încet din tăcere și răsăreau vlăstari nevinovați de măr pe atunci
De dragoste (și bună dispoziție). Unde rămăsesem? La glezne fragile. Da, din cauza lor Pretinzi că nu poți schia. Gleznele fragile mă-nnebunesc, Îmi plac foarte mult. Ce bine te țin pe picioare, Dreaptă, sveltă, cu
O frumoasă poezie. Mai știi când îmi spuneai că Sfinții nu locuiesc defel în Rai ci stau ascunși în sâni și-n coapse și, uneori, în căni cu ceai precum acelea pentru care pân’ la Stambul mă