Un telefon uitat și o adresă…
Nici amintirea nu te mai păstrează
De-aș vrea să-ți cânt m-aș poticni afon
Ai fost o nebunie și o rază
Rămâi un număr vechi de telefon.Aș vrea să te mai văd, dar nu se poate
Am auzit că te-am văzut cândva
Dar ca prin geam cu marginile mate
Priveam prin fosta dragă ființa ta.Mai vine cineva și mai îmi spune
Câte ceva de bine sau de rău,
Dar noi n-avem nici amintiri comune
Te-ai dus luând tot ce era al tău.Cândva te presimțeam pe-o fâlfâire
Știam apropierea să ți-o gust.
Acum chiar să mă tai tot nu am știre
Că-mi e aproape pasul tău îngust.A fost iubire? Sau minciună lungă?
Te rog dă voie gândului curat
Din depărtarea mea să te ajungă
La orice nume azi te-ai fi mutat.Un telefon uitat și o adresă…
Aud că suferi și trăiești urât
Și-ți cureți zilnic cuvenita lesă
Și tu, cu mâna ta, ți-o pui la gât.E greu să-ți spun, dar viața împreună
Oricât de scurtă, m-a trimis să-ți spun
Un adevăr mai grav ca o minciună,
Mai trist, mai inflamabil, mai nebun.Nu mai exiști, ești trăsnetul de vară
Ce mi-a lăsat în creier cer topit
Dar când te-am aruncat pe ușă-afară.
Eu cel mai mult atuncea te-am iubit.Să-ți spun să te întorci? Aștepți zadarnic,
Rămâi și-mbracă-ți viața în vopsea,
Mărită-te mai bine c-un paharnic,
Să aibă dromaderii ce să bea.Adrian Păunescu,
Fosta iubire
