O bucurie pentru toți iubitorii de poezie.
George Bacovia recitând poezia Rar.
Singur, singur, singur,
Într-un han, departe –
Doarme şi hangiul,
Străzile-s deşarte,
Singur, singur, singur…Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beţie –
Şi s-asculţi pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă…Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine –
Şi de-atâta vreme
Nu ştie de mine
Nimeni, nimeni, nimeni…Tremur, tremur, tremur…
Orice ironie
Vă rămâne vouă –
Noaptea e târzie,
Tremur, tremur, tremur…Veşnic, veşnic, veşnic,
Rătăciri de-acuma
N-or să mă mai cheme –
Peste vise bruma,
Veşnic, veşnic, veşnic…Singur, singur, singur,
Vreme de beţie –
I-auzi cum mai plouă,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur…George Bacovia
(17 septembrie 1881 – 22 mai 1957)
Rar
Bacoviaaaa, heiii, iesi din depresie, treci in alta viata, una din care sa darui si stari pozitive, cu zambete si tot arsenalul fericirii…pe bune, imi e drag Toparceanu ala! Si tu….si tu mi-esti drag…cand era innorat si rece-afara, in toamnele tarzii, ma-ngesuiam in tine, pe-un scaun, la o masuta, privind pe geam batranul nuc din gradina ce-si scutura frunzele mari si-ingalbenite! Heiii, Bacovia, vreau sa aud ca esti fericit de data asta! Mai da-le-ncolo de melancolii! Hihihi!