Huang Guofu și-a pierdut brațele pe când avea patru ani. Însă teribilul accident nu l-a împiedicat să-și urmeze visul. Așa că, la vârsta de 12 a început să picteze. Folosindu-și picioarele.
Cum tatăl său era grav bolnav, Huang a fost nevoit să găsească o modalitate pentru a-i plăti tratamentul. Așa că, la vârsta de 18 ani, a început să călătorească prin orașele Chinei și să picteze pentru trecătorii care doreau să îi cumpere arta. În timpul acestor călătorii a învățat să picteze folosindu-și gura, un mijloc pe care, conform propriilor spuse, îl găsește cu mult mai elegant decât acela de a picta folosindu-și piciorul stâng.
Astăzi, la 41 de ani, Huang Guofu este curator în cadrul muzeului Chongqing Talents. “Când viața îți închide o ușă, trebuie ca, în același timp, să îți deschidă o alta. Îmi doresc ca tinerii să știe că, în viață, obstacolele nu există cu adevărat. Singurul obstacol ține de voința ta.”
(Sursa)
Exista limite, impuse doar de noi.
Da, limite si nu limitari (asa cum, uneori, incercam sa facem voit confuzia. Poate din comoditate.)