Două poezii de Valentin Nicolau.
pe când noaptea începuse
să se lase păcălită de dimineață
iar umbra să-şi poarte întunericul
pe când șoapta se ridica încet din tăcere
și răsăreau vlăstari nevinovați de măr
pe atunci în rai ploua***
Credeţi-mă
am zărit
faţa nevăzută a Lunii
m-am scăldat
în aceeaşi apă a râului de munte
am mirosit
floare veşnic înflorită
Credeţi-mă
înţeleg vântul
întotdeauna
am dreptate
ştiu de ce plouă
Deci nu mă credeţi
Credeţi-mă doar că am încercatValentin Nicolau
(22 iunie 1960 – 13 ianuarie 2015)
Crapă lemnul și ridică piatra
