Valțul rozelor
O foarte frumoasă și foarte cunoscută poezie. Pe verdea margine de șanț Creștea măceșul singuratic, Dar vântul serii nebunatic Pofti-ntr-o zi pe flori la danț. Întâi pătrunse printre foi, Şi le vorbi cu voce lină,
poezii
Ură
Din suflet... Dacă-aș fi trăsnet v-aș trăsni, V-aș îneca dacă-aș fi apă, Și v-aș săpa mormântu-adânc Dac-aș fi sapă. Dacă-aș fi ștreang v-aș spânzura, Dacă-aș fi spadă v-aș străpunge, V-aş urmări dac-aş fi glonţ, Şi
Înțelegere
Înțelepciune: o poezie ale cărei sensuri sunt dureros de valabile și astăzi. Las lumea să disprețuiască Ascunsa taină dintre noi Prejudecata omenească Arunce-n cale-ți cu noroi În fața idolilor lumii Nu plec genunchii, nu cerșesc,
Te-am căutat
"Și dac-ai ști cât te iubesc, cu tine-adorm și mă trezesc, cu tine-mpart tăcerile unui cuvânt." Te-am căutat prin păduri de vis, Care s-au deschis ca-n poveste Și-au apărut, codrul aurit, Codrul desfrunzit, codrul de
Te-am iubit
O poezie de dragoste scrisă de unul dintre cei mai mari actori români de comedie. Cine-a iubit nu uită, Cine uită n-a iubit, Cine-a iubit și uită, A uitat. A uitat că a iubit... Grigore
Sonet iubirii împlinite
Un frumos sonet de dragoste. iubesc amarul gurii tale colț și ochii-nguști, minuscule paftale sub pacea nedecisă a frunții tale sclipind verzui ca stelele pe bolți și genele rapide, inegale și-acel surâs pe care îl
Mi-e somnul prețios…
Un catren de Michelangelo Buonarroti. Mi-e somnul prețios și-mi pare bine că piatră sunt și-am simțuri adormite cât timp în jur e crimă și rușine. Nu mă trezi. Vorbește pe șoptite... Michelangelo Buonarroti (6 martie
De-a pururi eu voi semăna cu luna…
Un sonet de dragoste. Cu ochii tăi văd o lumină lină, ce-n ochii-mi orbi nu prinde să răsară. Cu pașii tăi, la fel, port o povară ce-i pentru pașii-mi osteniți străină. Arípa-ți, fără pene, mă
Despărțire
O frumoasă - și tristă - poezie de dragoste. Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim Ce-am sfărâmat aseară cu despărțirea noastră Şi nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim Eu creanga
Numai noaptea
O foarte frumoasă poezie. Numai noaptea vino, când tăcerea Se lovește tainic de ferești, Când ma-nchid ursuz în încăperea Unde stau și-aștept să te ivești. Ca un fur ce vrea să-mi intre-n casă, Dar s-a
Prin urmare nu mă mai iubești
Măcar o dată în viață cu toții am simțit astfel... Prin urmare nu mă mai iubești, nu mai vrei comori înflăcărate, vrei de-acum comori adevărate, fapte, nu himere și povești. Zici acum că toate-au un
Romanță negativă
Și fiecare-am coborât în câte-o gară... N-a fost nimic din ce-a putut să fie, Și ce-a putut să fie s-a sfârșit... N-a fost decât o scurtă nebunie Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuțit!... N-am fost
Antiteze
Înțelepciune. N-ai dezmierda, de n-ai ști să blestemi; surâd numai acei care suspină Azi n-ai zâmbi, de n-ar fi fost să gemi de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină. Şi dacă singur rana nu-ți
Boala
Într-o zi, când m-am născut... Doctore, simt ceva mortal Aici, în regiunea ființei mele. Mă dor toate organele, Ziua mă doare soarele Iar noaptea luna și stelele. Mi s-a pus un junghi în norul de
Bărăgan
O recitare. Țipătul de lehuză al cocorilor! Ies să mă uit cum se naște ceața. Cerul boltit ca o creastă de cocoș, Aripile cocorilor se îmbucă pe zimți. Urcă precum marfarul pe munte Șirul lung